BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

luni, 29 noiembrie 2010

Pentru puzzleuri necompletate...

Dupa cum v-am promis, am un post care nu e despre gandurile mele. E in primul rand despre trairea altcuiva. Si, intr-o oarecare masura, trairea fiecaruia in momentul in care viata ne obliga sa ne intretinem singuri. E probabil cazul a milioane de studenti din lumea intreaga, studenti cu sperante si vise, care fac eforturi si care isi asuma riscul de a fi criticati si respinsi, doar de dragul de a ajunge sa ii faca mandrii pe parintii lor.(Dupa cum scrie si aici http://www.clujlife.com/2010/11/26/povestea-studentului-clujean-din-zalau/ ) Ok, esti criticat, poti invata, poate fi o critica constructiva. Poti fi respins, asta este, si tu ai respins la randul tau ceva care nu ti-a convenit.
Dar ce se intampla cand esti jignit? Cand vrei sa inveti ceva si ti se taie tot elanul? Ce faci cand in fata ta e o persoana cu aere de sus-pus si cu muulte piese de puzzle lipsa la nivelul creierasului? Si ce te faci daca teoretic persoana din fata ta e un director care iti spune clar ca nu ai nici o sansa de angajare in minunata lui institutie?
Ceea ce urmeaza e scris de prietena mea... Fara nume deocamdata, dar va spun sincer numele institutiei unde s-a petrecut tot....La Raiffeisen Bank, in Sibiu.


Traim intr-o lume plina de anxietate…stiu ca e urat sa pun asa un cuvant greoi inca de la inceput dar nu-mi gasesc alt cuvant care sa explice mai usor ceea ce vad in fata mea in fiecare zi.Ce presupune anxietatea?teama, fobii, ticuri nervoase, cosmaruri, oboseala, coplesire..etc.
Dar sa o luam cu inceputul.
Ma aflam in facultate acum 2 ani si eram mandra de ceea ce am reusit sa fac pentru mine.Terminasem un liceu prestigious, am facut si un curs de actorie ca hobby, intrasem la facultate fara probleme ba chiar la fara taxa si mai si munceam ca sa nu fiu micul fiu risipitor al familiei.Am plecat sa muncesc in vacante in Ibiza ca sa mai strang un banut avand un post bunicel la contabilitate, biroul meu, calculatorul meu, ceea ce aici in tara nu mi s-a oferit pana acum.
Sti in anul 2 de facultate ce iti rezerva viitorul sau ce alegeri ar trebui sa faci ca sa nu regreti peste 10 ani ceva?Nu ai de unde…nu iti spune nimeni ca trebuie sa trasezi un curs clar al vietii tale si sa il urmezi cu sfintenie…unde ar mai fi fun-ul????Unde ar mai fi datul cu capul de pragul de sus ca sa il vezi e cel de jos?
Ei bine, acum sunt in anul 2 de master.Pe cand unii ar rasufla usurati ca mai au un pic si scap de facultate eu incep sa imi pun intrebari in legatura cu ceea ce am facut.Si cel mai bun moment in care poti sa iti pui intrebari existentiale e dupa ce vi de la un interviu cum am avut eu saptamana trecuta.
Nu stiu daca am avut asteptari mari de la mine dar eu sper ca da ..in orice caz atunci cand mi-am cautat un job am stat mai intai sa imi analizez competentele.Nu m-am gandit niciodata ca ma pot angaja in banca de pe bancile facultatii sau ca vreo multinationala ar vrea sa investeasca in mine trimitandu-ma la cursuri, mai ales ca majoritatea in Sibiu sunt in cautare de ingineri si nu de economisti.
Ei bine am fost si eu la un interviu la Raiffeisen Bank.Nu va imaginati ca mi-as fi permis sa incerc sa ma angajez pe un post in varful ierarhiei cu experienta zero in banca dar, m-am imaginat ca, macar un post de casier ar fi mai potrivit pentru inceput urmand sa vad daca imi place ce se intampla intr-o banca si cum decurg lucrurile.Asta pentru ca inotdeauna din afara totul e roz..doamnele de acolo sunt mereu o zambitoare si amabile.Stand la o discutie cu o angajata de la o alta banca (pentru ca locul actual de munca imi ofera posibilitatea sa interactionez cu multe persoane sus-puse care au o gramada de temeri si care considera ca domnisoara de la magazinul elegant nu are cui sa ii duca mai departe barfa), aflu ca nu e tocmai taramul dorintelor implinite si ca sunt multe ore de lucru, foarte multe suplimentare pentru care nu esti platit, tinuta obligatorie, o anumita conduita si mai ales seful foarte ‚binevoitor’ cu care trebuie sa da nas in nas la fiecare promovare sau cerere.
Si totusi trebuie sa incep de undeva asa ca mi-am zis ca merita sa incerc.Mi-am facut creierul varza ca sa ma gandesc cu ce ar trebui sa ma imbrac ca sa nu par nici prea-prea nici foarte-foarte.Ma tem mereu la un interviu de provocarea ‚trei calitati, trei defecte’..cine o fi inventat-o?poti sa minti mereu ca nu stie nimeni daca e asa cum zici sau nu.Ce porcarie!Insa, interviul nu a fost deloc unul tipic!Nici o intrebare care sa ma puna in dificultate.Cam asa a decurs..din ceea ce mai retin..
-Buna ziua!eu sunt X.
-Buna ziua!Y.
-Ma vad pe mine aici in CV-ul tau, la inceputul carierei mele.Si totusi...eu nu m-as angaja pe mine!
-Imi pare rau daca aveti o stima de sine asa joasa.De ce?
-Nu, nu am o stima de sine joasa!Ba chiar ma laud cu mine! Nu stiu..pur si simplu nu m-as angaja! (WTF!!)

-Parintii tai unde lucreaza?
-Mama lucreza la posta e oficiant iar tata la o firma de prelate.
-Aha. Si frati, surori mai ai?
-Da, o sora mai mica.
-Stai in Sibiu?
-Da.
-Singura?
-Nu. Cu sora mea si cu inca o colega.
-Deci practic tu esti capul familiei aici…
-Dat fiind faptul ca sunt cea mai mare,da.
-Sora ta nu munceste, nu?
-Nu,e la liceu.

-Cat castigi aici unde lucrezi?
-0000000
-Aha.Si in Ibiza cat castigai?
-0000000
-Si ce ai facut cu banii din Ibiza?
-Mi-am platit masterul si mi-am renovat casa.
-Nu crezi ca ai fi putut face ceva mai inteligent cu banii?
-Am facut ce am crezut ca trebuie sa fac.
-Puteai sa ii investesti in cursuri care sa te ajute sa lucrezi intr-un loc de munca mai bun.
-Pai da, dar atunci nu imi mai puteam plati masterul.
-Pai parintii nu te ajuta?
-Nu.
-De ce?Sunteti certati?
-Nu.Au lucruri mai bune de facut, cum ar fi sa o ajute pe sora mea. Nu ne-ar putea ajuta pe amandoua la fel de mult.Ma pot intretine si singura.
-Pai si bunici nu ai?
-O singura bunica.
-Din toti cei patru?
-Da.(doar nu din toti cei 100!!!)

-Ai sa imi pui vreo intrebare?
-Da.Ce functie ocupati dvs in acesasta banca?
-Ah!Imi pare rau ca nu m-am prezentat de la inceput!Eu sunt directorul acestei sucursale.(intinzandu-mi o carte de vizita)
-Alta intrebare?
-Da.Ce doriti dvs de la mine in legatura cu job-ul acesta?
-Pai actual in banca un casier se ocupa 95% de tranzactii, dar caut un om care sa faca 65% tranzactii si restul sa convinga oamenii sa mearga in front office ca sa dicute cu colegii de acolo despre creditul actual sau posibile credite.
-Deci aveti nevoie de cineva cu experienta in vanzari!
-Da. Dar nu cu experienta la Say.

-Din cat castigai in Ibiza cu cat ai ramas in mana?
-00000
-Vezi cu banii aia chiar ai fi putut face ceva.Uite, eu cand m-am angajat prima oara la banca aveam bani de taxi ca sa ajung la serviciu si bani ca sa imi cumpar camasile cu care veneam in fiecare zi.De asta zic, nu inteleg de ce lucrezi acum acolo si nu cauti ceva care sa te ajute cu adevarat
-Asta incerc sa fac, sa imi gasesc ceva mai bun!Dar e foarte greu pentru ca nimeni nu e dispus sa ia un student fara experientasi sa investeasca in el.
-Eu am un prieten care a terminat Liceul Sanitar, a facut Facultatea de Geografie si acum lucreaza la banca!Deci nu conteaza experienta ci faptul ca te angajezi intr-o firma si evoluezi!De ce nu te angajezi intr-o multinational?Lucrezi poate pe 2 milioane dar iti faci experienta!
-Nu as putea sa stau in Sibiu pe banii aia!
-Vezi!Deci asta e…nu ai experienta nu te poti angaja oriunde…daca ai fi venit acum 3 ani te-as fi angajat pentru ca aveam foarte mare nevoie si nu tineam cont de experienta..
-De undeva trebuie sa incep si ma gandeam ca poate de aici!
-Nu stiu ce sa iti zic..imi place CV-ul tau pana la un anumit punct dar de acolo nu stiu ce ai facut!te-ai pierdut!Vad aici ca in Ibiza ai lucrat la hotel.Nu puteai gasi aici ceva mai bun?De ce ai plecat de la Say?
-Nu am lucrat in Ibiza la hotel.
-Poi aici asa scrie GPS Hotels!
-Dar mai sus scrie ca am lucrat la contabilitate si nicidecum la hotel.Nu m-as fi dus pentru a lucra camerista.De la Say am plecat pentru ca aveam contract pe perioada determinata si nu au mai vrut sa mi-l prelungeasca pentru ca vroiau sa inchida magazinul.
-Pai de ce nu te-ai angajat direct la Orange?
-Pentru Orange-ul nu angajeaza oameni de pe strada, pe oricine, ia direct oameni instruiti de la dealeri.
-Cert este un lucru, daca vroiai sa lucrezi intr-o firma mare puteai.Totul e sa vrei.Uite si eu am terminat Facultatea de Geografie dar daca am vrut sa lucrez intr-o banca am muncit mult si am mers la multe cursuri si pregatiri.Daca vrei sa imi iei locul va trebui sa faci la fel!
-Eu nu vreau sa raman aici unde sunt tocmai de aceea imi caut un loc de munca de unde sa incep.
-De ce nu te angajezi la General Motors?Ai auzit de firma asta?
-Da…
-Uite , daca te vom accepta te vom mai chema la un interviu dar, din punctual meu de vedere, raspunsul meu este 90% nu.

Nu cred ca mai vreau sa trec prin asa ceva.Nu stiam ca trebuie sa iti faci expeienta la General Motors ca sa lucrezi pe un post de casier la banca…Nu stiam ca experienta in contabilitate din Ibiza nu conteaza…si mai ales, nu stiam ca o multinationala te angajeaza batand din palme.Am trimis nenumarate CV-uri la Continental si Marquardt pentru posturi de economist si nu am fost cautata deloc.Pentru unii viata e roz si ei traiesc o utopie…Daca acum 3 ani m-ar fi angajat fara experienta, acum de ce nu ma poate angaja? nu stiam ca prietenul de la liceul sanitar esti defapt tu..directorul bancii!Nu stiam ca trebuie sa iti insirui toata viata mea ca sa ti se faca tie mila ca ai mei nu ma ajuta sau ca sa afli ca mama nu lucreza la Finante si tata la OPC ca sa ma angajezi fara alte intrebari.Nu stiam ca te intereseaza ce fac cu banii mei si mai presus de toate NU INTELEG DE CE M-AI CHEMAT LA INTERVIU DACA STIAI DE LA BUN INCEPUT CA NU O SA MA ANGAJEZI!
Nu am redat tot dialogul pentru ca as mai fi avut inca 3 pagini de scris si v-as fi plictisit.Cert este ca altii stiu ce trebuie sa faci tu cu viata ta si tu ai fost cam orb si nu vezi .Pe viitor o sa imi iau un consilier ca sa ma ajute si care sa imi ofere si un job la GM ca sa nu mai planga dl director de banca ca nu am experienta pentru a deveni casiera in banca lui.Mititelul!

Cam asta este mailul prietenei mele...Am cerut permisiunea sa il postez. La pareri nu ma mai bag....pentru ca am scris mai demult despre asta. (http://dedelicious.blogspot.com/2009/11/over-and-over-again_18.html )



All we need is...piese?


Nu, nu e un post despre cum sa iubesti sau cum sa te lasi iubit. Nici despre sfaturi, ca nu sunt in masura sa dau sfaturi tocmai eu :) Si mai ales ca acum poti da pe gugal un search despre iubire cu nabadai, iubire si gelozie, iubire si razbunare, inselari, amanti, sex nebun pe pereti, chiloti cu dantela, cina romantica, fosta iubita, iubiri celebre, poti cauta ce sa faci daca te-o lasat gravida si nu vrei sa tii copilu sau daca mama soacra e o scorpie. Nici nu mai are rost sa dau exemple.


Dar as vrea sa ne inchipuim acum ca suntem un puzzle maaare. Si cu cat crestem, se adauga piese pe alocuri. (E drept, unora li se adauga piese mai multe prin unele zone -90-60-90 :)) )


In zona creierului nu vor fi niciodata toate piesele, pentru ca nu e posibil sa stim tot. Fiecare piesa se adauga in momentul in care intelegem si invatam ceva. Depinde de noi cate piese lipsa avem si cate vrem sa completam. E drept, daca ar fi sa ne vizualizam mergand pe strada sub forma de puzzleuri gigantice nefinalizate, am observa la vreo 80% din oamenii din jur un gol maaare la nivelul creierului. Dar despre ei vorbim intr-un post apropiat (post bomba) pe care il pregatesc impreuna cu inca cineva.


Am construit povestea asta cu puzzleuri pentru ca e o viziune pe care o am eu despre iubire. Adica....nu, iubirea nu exista. E la randul ei un puzzle nenorocit. Pe care trebuie sa il construim si pentru care trebuie sa cautam cate o piesa, pe rand. Numai ca aici se schimba putin modul de constructie.


Cine zice ca nu putem combina piese rotunde cu piese patrate? Cine spune ca exista limite? Nu exista reguli sau o anumita ordine de "combinari", dar exista anumite piese care TREBUIE combinate....incredere, respect, sustinere, compatibilitate, atractie, compromis, efort, egalitate. Cateva cuvinte insiruite. Celelalte piese de puzzle raman la alegerea noastra, sunt cele care condimenteaza si fac totul mai amuzant. Dar acestea raman principale...cel putin in viziunea mea nu poti zice ca ai parte de iubire daca nu te chinui sa respecti aceste componente.


Desigur, pentru fiecare dintre noi "schema lui love" are loc altfel, cu alte coordonate si bazata pe alte principii. Vreau doar sa cred ca pana la urma fiecare dintre voi ajunge sa se regaseasca in cuvintele aiurea insiruite de mine :P Si asta nu m-ar face Doctor Love, dar m-ar face sa cred si mai tare in ceea ce am scris :)


Sa fiti iubiti ;)


marți, 23 noiembrie 2010

Ceva dragut;)

Ceva foarte dragut si adevarat ...aici. Nu, nu e numai despre trenduri si cum sa te imbraci. E din suflet.
http://beauty.onemagazine.ro/

Nu obisnuiesc sa impart linkuri daca nu imi plac siteuri in mod special. Va sfatuiesc sa cititi numai un articol. O sa vreti sa le cititi pe toate :)

luni, 22 noiembrie 2010

Iesim?

De cand asteptam sa ies in oras la un vinut, un ceai, o poveste....Imi era dor, dat fiind faptul ca pe vara totul a fost cu susul in jos in privinta asta :)
Dar ce sa vezi...pana si partea asta o privesc cu alti ochi. Poate trebuie sa invat sa ma rebucur de prezenta prietenilor...si nu zic ca nu o fac, dar arunc cate un ochi si la falsiatea din jurul meu. Pur si simplu nu ma pot deconecta.
Incerc din rasputeri sa nu imi arunc privirea la domnisoarele care sunt muuult prea deplasat imbracate pentru un ceai intr-o cafenea. Nu zic nimic, gusturile nu se discuta, dar varicele facute de tocurile de 2 m se discuta ...peste vreo cativa ani. Chelneritele vin plictisite, parca au o fata de pedepsite ca trebuie sa te serveasca si pe tine, desi ar putea foarte bine sa se bucure ca e cafeneaua plina si ii iese ceva bacsis (chiar daca nu foarte mare). Si vad din nou atitudinea de pisicutza frustrata : "Ce doriti?" ( a se citi pe un ton plictisit si matzait). Ok, comandam. Incepem discutii diverse (intrerupte oarecum de baiatu amarat care vinde trandafiri ca sa isi intretina existenta- si care in momentul de fata chiar castiga mai multi bani ca mie). Imi reintorc privirea la masa. iarasi discutam, radem, glumim. Ma afum bine, mai ceva ca un carnacior de la alimentara. Iesim afara cu gandul sa plecam. Mergem la o pizza. Dupa meniu asteptam 10 minute. Apare frustrata nr 2. Comandam.
Cer un ceai.
-N-avem.
Ciocolata calda.
-N-avem
Nestea.
-Numa' de lamaie.
Ok, bun si ala :-<

Pizza vine dupa 20 de minute.
Intre timp cercetez incaperea....adica in traducere...ma uit pe pereti. Pe plasma din spatele meu ...Program de sport. In celalalt pub ...fashion Tv. Nu-i asa ca astea sunt optiunile? Peste tot dai de TV-uri frumoase, plasme achizitionate in ton cu incaperea....pornite si puse pe MUTE. Pe Fashion Tv, Sport.ro sau Euforia Tv. Mno, o fi vre-un ton general :-??

Plecam in sfarsit acasa. Cu busu, ca doar suntem studenti :)

Deci, facem o iesire? :P



miercuri, 17 noiembrie 2010

Pic si poc


Perioada asta e ciudata. De fapt cred ca toamna tarzie e ciudata. Exceptand faptul ca vremea de afara e pe invers, sufletul meu stie ca e toamna. Si sunt foarte analitica. Analizez fiecare gram de noroc, fac bilantul a tot ceea ce am primit/dat/acceptat in trecutul apropiat sau indepartat. Poate nu sunt singura care simte asta, dar e de-a dreptul enervant cand analizezi pana si de ce produsele din magazin sunt aranjate intr-un anumit fel. Poate sunt eu rupta de realitate, sau poate pur si simplu realitatea e rupta de mine :)
Ceea ce am observat eu azi (ma leg de ziua de azi ca sa nu vorbesc IAR din amintiri) e ca sunetm un popor de incuiati. Ei bine, stiu, stiu, nimic nou pana acum.
Dar voi ati observat ca noi suntem POPORUL MALLURILOR SI AL BISERICILOR? Deopotriva credinciosi si pacatosi ?:)) Sau fiecare generatie cu MALLul ei?
Cred ca pe fiecare strada se ridica cate o biserica, desi, fara suparare, si astea care sunt gata sunt aproape goale. Conceptia e gresita....nu tre sa avem mai multe biserici ca sa ne ajute Doamne Doamne sa scapam de conditia jalnica...tre sa ne miscam fundu si sa punem mana pe treaba, ca de aia ne-o dat Doamne Doamne 2 maini si 2 picioare! Ridicam biserici gramada, facem donatii pentru constructia a nush ce biserici in varf de deal...chestii care mi se par ilogice! ( Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu partea religioasa in sine, nici nu contest nici nu aplic).

Apoi de malluri...nu mai zic! Plin de oameni, toti se agita, cumpara, vaneaza... Supermarketurile pline, mallurile la fel, stai la casa o ora sa iti platesti o pita si un cremvusti...

Si ce concluzie tragi? Noi chiar avem bani! Gramada. Si suntem credinciosi. Tare.

....Pacat ca ne ducem la biserica numa ca sa ne etalam tinuta din mall...


joi, 11 noiembrie 2010

COPY/PASTE

Liceu

Da. Traiesc din amintiri. Repet. Si nu imi pare rau. Pentru ca diferenta e ca nu renunt la prezent pentru ele, ci le evoc . Pentru ca prezentul e uneori prea crunt si trece prea repede. Si atunci ma baricadez undeva acolo intr-o amintire care ma face cel putin sa zambesc, daca nu chiar sa rad bine.

Navigand de curand pe minunatul Facebook, am dat peste comunitatea “I love Cluj” care a ridicat o tema de discutie menita sa trezeasca feed-back. Si anume….”Ce metode de copiat foloseai in timpul scolii?”

O duduie foarte revoltata a inceput cu niste posturi foarte atatcatoare, ca i se parea ei ca prin comenturile unor persoane s-ar incuraja copiatul, si Doamne feri tanara generatie ar putea fi afectata. Sa fim seriosi, nu am auzit ceva mai penal ca asta…WAKE UP domnita, nu incurajeaza nimeni copiatul (Desi vorbim probabil de tanara generatie care are muuult mai multe posibiltati si ocazii de copiat decat am avut noi vreodata). Deci, ca sa lamurim problema, NU incurajez copiatul, dar nici sa treci prin 4 ani de liceu si 3/4/5/6 ani de faculta tocind ca fraieru chestii inutile, pe care le poti lua foarte simplu dintr-o sursa externa (si cu siguranta viata ta nu va fi ratata din cauza asta).

Acum ca am lamurit oarecum problema, vreau sa imi amintesc cu placere de momentele in care reactiile la chimie pareau doar o insiruire de litere si cifre (pe care niciodata nu le-am inteles) sau de momentele cand anii bataliilor la istorie erau ilogici. Pe vremea cand nu existau casti de bagat in urechi si mp3-uri ascunse pe sub haine, cand prietenii nu erau atat de binevoitori sa stea un ceas sa iti sopteasca la telefon subiectul existau totusi metode mai mult sau mai putin eficiente care ne munceau creierii casa le punem in aplicare.

Raportat la mine, preferam metoda scrisului pe banca. Desigur, nu incapea o carte intreaga, abia incapea o lectie, dar ideea era sa ai habar de subiect si sa completezi cu informatiile scrise pe banca (informatii gen cifre, ani, inaltimi, formule). Nu pot zice ca m-a ajutat foarte mult, dar macar stiam ca riscul nu e prea mare, bancile fiind deja mazgalite cu desene abstracte, asa ca mini-formulele mele erau foarte putin vizibile.

Nu mi-a placut niciodata metoda copiutelor/fitzuicilor, mereu ma incurcam in ele, nu mai stiam care pe unde vine si in plus era riscant sa cauti subiectul cu capul sub banca. Isi mai gaseau ele loc prin maneca, dar erau destul de greu de ascuns.

Metoda “RACELII” e foarte amuzanta, dar a trebuit sa ma asigur ca nu o plesnea rasul pe colega de banca. Pentru ca…ma prefaceam racita, scriam intr-un servetel/batistuta de hartie tot ce ma interesa si…trageam cu ochiu in timp ce “imi suflam nasu”. Riscul e sa te trezesti cu urme de pix pe nas:))

Dragii mei…. Astept sugestii, mai sunt cu siguranta metode de care poate nici n-am auzit sau pe care cu siguranta nu le-am folosit :P Tocmai de aceea va provoc sa ma luminati, nu de alta, da’ a inceput scoala si pentru mine saptamana asta si am nevoie de back-up :p

Va tzuk de la CLUJ :D





luni, 1 noiembrie 2010

Back home. Sau bec houm?

5 motive pentru care nu ma bucur ca sunt acasa (as gasi si 20 dar nu vreau sa fiu rea din prima)

1. Prima statie in care a oprit microbuzul la intrarea in tara a fost o benzinarie, unde m-au intampinat 3 caini vagabonzi. Nu au trecut 5 minute si au venit 3 cersetori (cu vesnica replica"Ajuta-ma si pe mine cu 2 lei)"

2. Mergand cu microbuzul am avut impresia ca merg cu caruta.

3. Am luat un taxi pana la noul meu apartament in cluj si soferul mi-a povestit de politicieni si de viata grea din tara asta...

4. A doua zi , cand am mai parcurs un segment din drum pana la mine in mini oraselul natal, asteptand in statia de bus o mamica l-a dezbracat pe ala micu ca il scapa pishu...si l-a pus sa faca pe gardul care se afla la un metru de mine.

5. Ca drumul spre casa sa fie mai lung un tractor era pur si simplu "parcat" pe sosea, fara sofer, fara alte semnalizari...si chiar inainte de intrarea intr-o curba.

Ce sa faci? Sa injuri? Nu ajuta...Taci si inghiti...