BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

duminică, 16 octombrie 2011

I did it.

Am făcut-o și pe asta. Mai mult de curiozitate. De o curiozitate extraordirară, de fapt. Vroiam să văd dacă zvonurile sunt adevărate.... dacă mă vor durea ochii după, dacă îmi voi schimba concepțiile, dacă oamenii exagerează sau sunt doar invidioși și răi. Ei bine, oamenii nu exagerează. Chiar e dezastru.


Am fost in Banbu'. Și Doamne, cât sclipici! Câtă modă, câtă destrăbălare și craci goi mi-au încântat privirile! Cât solar, machiaj și dantelă pe metru pătrat! Câte rochițe de banchet și bucle făcute cu presa! Ce tocuri impresionante (care evident, nu îți permit să dansezi nicidecum, poate numai dacă ești as în mers pe picioroange), ce funduri celuloase ascunse cu chiu cu vai sub rochițe vaporoase, ce libidinoși de bărbați lângă puștoaice de anu' 1... Sincer, în primele 15 minute m-am simțit ca într-o telenovelă de ultim nivel, unde marmotele alea de actrițe umblă în rochii de gală și prin casă și sunt urmărite de moși cu averi impresionante... Unele scene erau într-adevăr ca din filme de groază, te uitai cu speranța că fătuca nu își va suci ce stiu ce, în încercarea de a impresiona audiența masculină și de a își scoate cât mai tare fundul ascuns sub perdelele (grr, rochițele) de care vorbeam mai devreme... 90 % din fetele de acolo aveau corp superb și atitudine de mahala. Beauty without brains is nothing. Părerea mea.


Curiozitatea mi-a fost satisfacută. Nu mai calc acolo decât dacă vreau să mă mai doară ochii sau dacă îmi doresc neapărat să văd vedete de duzină, îmbrăcate din mall și care încă au impresia că Pamela e divă.


Am și o poză care demonstrează că nu e așa de bine să fii la înălțime dacă nu știi să te mai uiți și în jos din când în cand, să vezi ce ai AGAȚAT ;)








vineri, 7 octombrie 2011

Prima dată

Prima dată când am experimentat, a fost de nedescris, ca pentru fiecare student ieșit de sub tutela liceului și a părinților. Mi se părea fascinant. Când am intrat, mi s-a părut extraordinar, am simțit cât e de strâmt, umed și simțeam un miros necunoscut, cam tot la fel de necunoscut ca și sentimentul care mă încerca. Le simțeam respirția pe ceafă, mâinile pe talie, simțea fiori pe tot corpul și mă fascina tresăritul celor de lângă mine. Era ușor întuneric pentru că toți erau mai mari ca mine. Când a intrat ultimul am simțit că mă sufoc, că mă cutremur și că explodez. Doar că picioarele mele erau fixate, nu mă puteam mișca și simțeam o mână grea și aspră pe umărul meu care nu mă lăsa să mă mișc în voie... O suviță de păr îmi aluneca pe față ... și mă incomoda, dar cine să observe? Fascinația călătoriei tocmai începute era aproape de extaz... Începusem să mă întreb oare cât va mai dura această experiență de o noutate ciudată...


Și apoi m-am prins... va dura tot timpul, cause RATUC never gets old!!!!!