No, știți doar cum îs bătrânii și autobuzu', frați ca rumânii și codru' (de aia îî gunoi în pădure de te dă afară). Da no, îs oamnei și ei, tre să își rezolve una, alta și nu știu de ce am fost asa ignorantă până acum, că doar și ei au chesti importante de rezolvat dimineața, am tot suspectat că se duc toți la piață și stau acolo până se deschide. Dar nu! Am auzit o discuție recentă în stație, la ora 7:30 :
O tipă tânără zice către ceea ce eu am concluzionat că e vecina de bloc: -Da unde te duci așa de dimineață, tanti?
Tanti (65-70 de ani): -Apăi m-am pornit să rezolv o treabă.
-Păi așa de dimineață?
-Apăi acuma, că am promis cuiva că îi duc ceva și m-am pornit acum.
-Aha, păi pare urgență, spor și zi bună!
-Aaa, păi da, m-o rugat pretina mea din cartierul x (în partea ailaltă de oraș) să îi duc niște borcane goale că vrea să facă compot și nu mai are.
Deci, vedeți? Mai important de de atât nu se poate. S-a înțeles? Au voie să îți dea coate ca prindă loc!
vineri, 28 noiembrie 2014
marți, 18 noiembrie 2014
Despre 'jurnalism', fara sa ma pierd cu Firea.
Departe de a comenta campania electorală sau alegerile oricui, o să pomenesc tembeliziuni și așa ziși jurnaliști, sau cum s-or numi!
Și nu de toți, că nu-s în măsură.
Pot doar să vă promit că ai mei nu s-or mai uita veci la Antene, poate doar la parabolice. Asta în condițiile în care știre din miezul zilei sublinia subtil că în diaspora sunt secții de votare goale. Și în condițiile în care știm (cei care avem minte să știm) cum a fost de fapt situația. Și în condițiile în care copilul alor mei (frate-mio, adică) a stat 3 ore jumătate să voteze în Hamburg, și chiar regret să scriu asta, dar ăsta e caz bun!
Cum credeți mă orbilor că se va mai uita careva om cu minte la voi, când cine știe câți alți copii sau nepoți sau alte rubedenii au stat la cozi în majoritatea țărilor din Europa? Ce aveți în capul ăla și pe câți bani mințiți? Cu ce v-o putut manipula așa de rău încât nu vedeți diferența între plasa cu bunătăți mâncabile și oala cu răhățel?
luni, 15 septembrie 2014
Țara noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată/ Un Șirag de Școală moartă/ Și prin cârciumi revăsată
Erau zilele când mâncam nuci și urla mama la mine ca eram toată neagră pe mâini! Erau zile când era musai să mă duc mai repede în casă să mă „obișnuiesc cu programul”. Erau zilele acelea când mergeam la cumpărat de adidași noi și mama încerca să resusciteze vechiul ghiozdan. Astea erau zilele de început de septembrie, înainte să înceapă școala, zilele alea care nu îți imaginai că o să mai vină și chiar sperai că 3 luni de vară înseamnă de fapt o veșnicie!
Cred că mă număr printre norocoși. Am avut parte parțial de școală cu predare în limba germană (cls. 1-4), unde învățătoare avea o metodă de predare ... să zicem, mai altfel (că occidentală poate sună mult pentru vremea aia)
Să vă explic: Orice desen, lipit oriunde pe perete, era considerat ”inventivitate”, nu ”neascultare”, așa că puteam lipi ce vroiam, unde vroiam (astfel nicio bancă nu era murdară de desene făcute cu pix sau de versuri din preacunoscutul compozitor Halex Velea). Religia ni se predase dezorganizat, fiind clasă cu elevi evanghelici. Ortodocșii (eu) aveau un loc rezervat ”la români în clasă” dar nu ne-a marcat și nici nu ne-a stresat cineva să luam parte la orele respective (puteam la fel de bine să asistăm la orele evanghelice predate de educatoare). La ora de muzică învățam cele mai tari cântecele, socializam, repetam pentru diverse scenete. Ni se preda matematica în limba germană, la fel istoria României si Geografia.
Aveam bibliotecă de unde puteam lua cărți și responsabilitatea era lege (aveam voie să păstram cartea 2, 3 săptămâni, dar era o mândrie pentru că la vremea aceea nu se găseau ușor cărți in limba germană, mai ales ”la sat”). Ieșeam la tablă zilnic, ni se preda interactiv și cu răbdare. Nu știam ce înseamnă frica de ieșit la tablă, știam că greșeala se corectează, nu se pedepsește și prieteniile făcute în acei ani au durat până în prezent.
Visul nemțesc a încetat odată cu clasa a 5a. Continuarea școlii în limba germană costa, deci nu am continuat școala la oraș, am rămas la sătuc că, doar, doar, se obișnuiește fata!
Dar ce să vezi, că fata este suparată și în ziua de azi! Și nu pentru necontinuarea visului nemțesc, ci pentru primirea nejustificat de urâtă a ceea ce se vroia ”visul românesc”. Transferul în altă clasă e oricum ceva destul de marcant, deși găsisem conexiuni și interese comune încă din primele minute.
Fiind aia nouă, în jur se dezvolta o curiozitate dubioasă, atât din partea mea (”oare cum e aici?”) cât și din partea colegilor (”oare cum e acolo de unde vine asta mică?”). Astea sunt oarecum dubios de normale.
Dar ce faci când profesorii sunt mai răi decât elevii? Ce faci când ei vor să evidențieze că sistemul lor e mai bun și că ce simți tu e fix 0? Da, nu uit primele zile din clasa a 5 a niciodată, când toți profii vroiau să vadă ce pot, ce am învățat ”dincolo”, în sistemul ăla mult mai bun decât al lor. Câțiva m-au marcat. Cum sa râzi de mine că nu știu să-l fac pe do major? Cum să mă faci de râs in fața acelora care mi-erau necunoscuți râzând că nu fac bine cheia sol? Cu toată sinceritatea, mă cac în do major. Poate sună bine.
Și asta a fost doar profa de muzică.
De ce să facă diferențele și mai vizibile? De ce să nu accepte un sistem nou de predare? De ce să arate că-i cel mai tare? Eh uite, pentru că poate.
Revenirea pe linia de plutire a fost posibilă, dar grea. Și am păstrat ce-am știut că-i mai bun din toate experiențele astea. Dar nu voi povesti niciodată cu drag de anii gimnaziali, în schimb voi lăuda mereu sistemul din școala primară. Așa că să tragă profa de muzică concluziile! :)
Ideea din spatele povestirii cu sunet e că nu e cazul să ne mirăm că vedem din ce în ce mai mulți copii prostănaci. Cum să crească altfel dacă sistemul e ostil? Așa-s românii, percep totul extremist.
Păi cum se împacă gadgetul cumpărat la începerea școlii cu popa care le zice să fie cuminți și să-i asculte pe părinți? V-ați prins? Nici una din ăstea două treburi nu au ce căuta în prima zi de școală. Și asa se vor naște generații de profi frustrați și elevi phrintsi și phrintzese pentru că valorile elevilor buni se vor pierde în frustrările profesorilor și valorile profesorilor buni vor fi ”ciordite” de cei care scriu versuri de-ale lui Alex Velea pe bănci.
Cred că mă număr printre norocoși. Am avut parte parțial de școală cu predare în limba germană (cls. 1-4), unde învățătoare avea o metodă de predare ... să zicem, mai altfel (că occidentală poate sună mult pentru vremea aia)
Să vă explic: Orice desen, lipit oriunde pe perete, era considerat ”inventivitate”, nu ”neascultare”, așa că puteam lipi ce vroiam, unde vroiam (astfel nicio bancă nu era murdară de desene făcute cu pix sau de versuri din preacunoscutul compozitor Halex Velea). Religia ni se predase dezorganizat, fiind clasă cu elevi evanghelici. Ortodocșii (eu) aveau un loc rezervat ”la români în clasă” dar nu ne-a marcat și nici nu ne-a stresat cineva să luam parte la orele respective (puteam la fel de bine să asistăm la orele evanghelice predate de educatoare). La ora de muzică învățam cele mai tari cântecele, socializam, repetam pentru diverse scenete. Ni se preda matematica în limba germană, la fel istoria României si Geografia.
Aveam bibliotecă de unde puteam lua cărți și responsabilitatea era lege (aveam voie să păstram cartea 2, 3 săptămâni, dar era o mândrie pentru că la vremea aceea nu se găseau ușor cărți in limba germană, mai ales ”la sat”). Ieșeam la tablă zilnic, ni se preda interactiv și cu răbdare. Nu știam ce înseamnă frica de ieșit la tablă, știam că greșeala se corectează, nu se pedepsește și prieteniile făcute în acei ani au durat până în prezent.
Visul nemțesc a încetat odată cu clasa a 5a. Continuarea școlii în limba germană costa, deci nu am continuat școala la oraș, am rămas la sătuc că, doar, doar, se obișnuiește fata!
Dar ce să vezi, că fata este suparată și în ziua de azi! Și nu pentru necontinuarea visului nemțesc, ci pentru primirea nejustificat de urâtă a ceea ce se vroia ”visul românesc”. Transferul în altă clasă e oricum ceva destul de marcant, deși găsisem conexiuni și interese comune încă din primele minute.
Fiind aia nouă, în jur se dezvolta o curiozitate dubioasă, atât din partea mea (”oare cum e aici?”) cât și din partea colegilor (”oare cum e acolo de unde vine asta mică?”). Astea sunt oarecum dubios de normale.
Dar ce faci când profesorii sunt mai răi decât elevii? Ce faci când ei vor să evidențieze că sistemul lor e mai bun și că ce simți tu e fix 0? Da, nu uit primele zile din clasa a 5 a niciodată, când toți profii vroiau să vadă ce pot, ce am învățat ”dincolo”, în sistemul ăla mult mai bun decât al lor. Câțiva m-au marcat. Cum sa râzi de mine că nu știu să-l fac pe do major? Cum să mă faci de râs in fața acelora care mi-erau necunoscuți râzând că nu fac bine cheia sol? Cu toată sinceritatea, mă cac în do major. Poate sună bine.
Și asta a fost doar profa de muzică.
De ce să facă diferențele și mai vizibile? De ce să nu accepte un sistem nou de predare? De ce să arate că-i cel mai tare? Eh uite, pentru că poate.
Revenirea pe linia de plutire a fost posibilă, dar grea. Și am păstrat ce-am știut că-i mai bun din toate experiențele astea. Dar nu voi povesti niciodată cu drag de anii gimnaziali, în schimb voi lăuda mereu sistemul din școala primară. Așa că să tragă profa de muzică concluziile! :)
Ideea din spatele povestirii cu sunet e că nu e cazul să ne mirăm că vedem din ce în ce mai mulți copii prostănaci. Cum să crească altfel dacă sistemul e ostil? Așa-s românii, percep totul extremist.
Păi cum se împacă gadgetul cumpărat la începerea școlii cu popa care le zice să fie cuminți și să-i asculte pe părinți? V-ați prins? Nici una din ăstea două treburi nu au ce căuta în prima zi de școală. Și asa se vor naște generații de profi frustrați și elevi phrintsi și phrintzese pentru că valorile elevilor buni se vor pierde în frustrările profesorilor și valorile profesorilor buni vor fi ”ciordite” de cei care scriu versuri de-ale lui Alex Velea pe bănci.
luni, 25 august 2014
Mireasa frumoasa esti/Pari ca ai fugi in Costinesti!
10 motive pentru care, momentan, mai bine as pleca in 5 concedii exotice decat sa ma marit:
1. As cheltui la fel de multi bani pe o nunta, ca pe cele 5 concedii
2. Mersul in concediu nu atrage niciun fel de obligatie 'dupa'
3. Ma intorc mai bogata spriritual din concediu, incarcata de energie pozitiva, nu de stres si nopti nedormite
4. Cand plec in concediu nu tre sa imi fac programare la coafor/mani/pedi/machiaj
5. Toate bagajele la un loc nu-s la fel de umflate ca rochiile de mireasa din comert
6. Dupa concedii e logic sa intrebi: na cum s-a schimbat viata ta? Dupa nunta nu prea, ca se presupune ca stii cu cine te-ai maritat si nu se schimba mare lucru.
7. Nu tre sa imi fac liste cu "cine a fost in concediul alor mei, ca sa merg si eu in concediul lor"
8. Nu pretind bani de la nimeni ca sa merg in concediu (da' ce fain ar fi sa veniti cu plicuri de bani!! :))) )
9. Am 5 'luni de miere'
10. Nu tre sa-mi fac griji ca imi fura careva pantofu'!!
Hai, care ma ajuta cu mai multe motive? Accept si reversul medaliei, NU ma iau de nimeni, dragele mele mirese la care am fost la nunta sunt frumoase si fericite si sper ca observa toata lumea ca acest post este despre mine (rebela si inconstienta!!)
1. As cheltui la fel de multi bani pe o nunta, ca pe cele 5 concedii
2. Mersul in concediu nu atrage niciun fel de obligatie 'dupa'
3. Ma intorc mai bogata spriritual din concediu, incarcata de energie pozitiva, nu de stres si nopti nedormite
4. Cand plec in concediu nu tre sa imi fac programare la coafor/mani/pedi/machiaj
5. Toate bagajele la un loc nu-s la fel de umflate ca rochiile de mireasa din comert
6. Dupa concedii e logic sa intrebi: na cum s-a schimbat viata ta? Dupa nunta nu prea, ca se presupune ca stii cu cine te-ai maritat si nu se schimba mare lucru.
7. Nu tre sa imi fac liste cu "cine a fost in concediul alor mei, ca sa merg si eu in concediul lor"
8. Nu pretind bani de la nimeni ca sa merg in concediu (da' ce fain ar fi sa veniti cu plicuri de bani!! :))) )
9. Am 5 'luni de miere'
10. Nu tre sa-mi fac griji ca imi fura careva pantofu'!!
Hai, care ma ajuta cu mai multe motive? Accept si reversul medaliei, NU ma iau de nimeni, dragele mele mirese la care am fost la nunta sunt frumoase si fericite si sper ca observa toata lumea ca acest post este despre mine (rebela si inconstienta!!)
sâmbătă, 5 iulie 2014
Sunt bătrân și-i tare bine/Sunt mai ECO decât tine
NU ai să crezi!! Iată 6 situații în care batrânii demonstrează că ei sunt mai atenți cu mediul înconjurător și cu ei înșiși decât mulți dintre noi!
1. Pentru că sunt zgârciți, toți merg la magazin cu plăsuța de acasă, nu cumpără plase de 20 de bani de la casă. (Vă spun sincer că e așa de simplu de aplicat, mai ales că, din punctul meu de vedere, apocalipsa în România va veni când ne vor sufoca pungile de plastic și peturile. Cu asta sunt de acord!)
2. Folosesc doar transportul în comun, la orice oră, pe orice vreme. Și ei fac asta numai și numai pentru că noi nu avem în România o cultură a bicicletelor!!!
3. Mănâncă des de post, deci mai puțină carne.
4. Nu folosesc spayuri sau antiperspirante deci nu elimină substanțe chimice în aer și nu își introduc substanțe chimice în corp!
5. (Cei care își permit) merg la stațiuni din țară la tratamente, deci încurajează turismul la nivel național!
6. Fac baie doar sâmbăta, deci folosesc puțină apă!
Exagerez, și îmi place! Dincolo de faptul că nu generalizez, sunt convinsă că mai sunt astfel de situații. Shout if you know some!
1. Pentru că sunt zgârciți, toți merg la magazin cu plăsuța de acasă, nu cumpără plase de 20 de bani de la casă. (Vă spun sincer că e așa de simplu de aplicat, mai ales că, din punctul meu de vedere, apocalipsa în România va veni când ne vor sufoca pungile de plastic și peturile. Cu asta sunt de acord!)
2. Folosesc doar transportul în comun, la orice oră, pe orice vreme. Și ei fac asta numai și numai pentru că noi nu avem în România o cultură a bicicletelor!!!
3. Mănâncă des de post, deci mai puțină carne.
4. Nu folosesc spayuri sau antiperspirante deci nu elimină substanțe chimice în aer și nu își introduc substanțe chimice în corp!
5. (Cei care își permit) merg la stațiuni din țară la tratamente, deci încurajează turismul la nivel național!
6. Fac baie doar sâmbăta, deci folosesc puțină apă!
Exagerez, și îmi place! Dincolo de faptul că nu generalizez, sunt convinsă că mai sunt astfel de situații. Shout if you know some!
luni, 30 iunie 2014
'Curgetarea' de azi
De ce, de ce mama naibii să îi storci prietenului tău coșuri în oglinda din liftul centrului de afaceri în care lucrezi? Și, dacă într-adevăr faci asta de obicei (în pauza de masă de exemplu) de ce nu încetezi când intră cineva cu voi în lift?
DE CEEEEE?
Replica zilei: Ui, beibi, ce mare o fost ăsta!
DE CEEEEE?
Replica zilei: Ui, beibi, ce mare o fost ăsta!
joi, 26 iunie 2014
Frustrare mare/Printre functionare
Da, da. Funcționarele publice. Știu că mulți se plâng, știu că mulți le-njură, dar jur ca nu generalizez. Nici măcar odată, în viața mea scurtă nu m-am dus să meargă tot ca la carte, așa că am și eu voie să-mi spun buba, nu?
M-am dus să "pun dosarul" pentru un "card european" pentru frățiorul meu mai mic (care își va petrece următorul an școlar peste graniță). Am citit dinainte tot ce trebuie (nu mare lucru) și m-am dus să "aplic". Aparent, ce putea merge prost?
1. Cerere completată... check.
2. Adeverință de la facultă...check
3. Copie buletin...check!
Stând la ghișeu, văd în geam lipită o foaie unde scria că adeverința de facultă trebuie vizată la ghiseul 7 (altu; decât ăsta la care stăteam eu). Mno bun, chioara de mine, asta e, părăsesc coada și merg la celălalt ghișeu (cealaltă coadă). Îi dau adeverința, îmi cere și copia de buletin, scriu o declarație (nu, nu de iubire) și îmi întinde adeverința vizată. Stau să îmi dea copia de buletin, nu mi-o dă, i-o cer, zice că aia trebuie să rămână la ea. (???)
-Îmi faceți atunci o copie? Am nevoie la ghișeul 2 de ea.
-(mi-o întinde) Mergeți si faceți-vă copie.
Naiva de mine! De când cred eu că poți face ceva pe banii statului? E total ilogic să fie un xerox acolo, din moment ce există xerox la blocul vecin!!!
Am rezolvat, m-am întors, am aplicat.
După 3 zile, merg la "ridicat".
Doar o persoană în fața mea! Duamne, ce superbinecuvîntată! Scap repede! Aaaannnd .... nu mai merge imprimanta.
Domnu' din fața mea: - Da' ce s-a întâmplat?
Tanti de la ghișeu: - Nu și-o băut cafeaua.
Amuzaaant!
Scoate tonerul, îl scutură de câteva ori... nimic (la bărbatu-so poate merge ! ). Îi mai dă două palme... Nimic.
Ajung la ghișeu, încă scutura toneru. Între timp, neispirata de mine o întreabă pe atotștiutoare: - Înțeleg că o să primesc un certificat înlocuitor, se poate emite, totuși, card în situații excepționale?
Răspunsul a venit ca un reproș la îndrăzneala mea.
- Domnișoară, nu înțeleg de ce mă întreabă toată lumea treaba asta! Are exact aceeași funcție ca și cardul. E exact la fel, numai că e o singură mașina care face carduri pe toată România, și din cauza contestațiilor nu au reușit să termine licitația la timp, și astfel dau doar certificate. Da de ce, ce contează? Bine că e și atâta, ca eu pe vremea mea nu aveam așa ceva, trebuie să ne mulțumim cu ce avem (SOO FUCKIN WRONG și atât de tipic la noi).
Îi zic: - Păi din moment ce se numește "card", lumea se așteaptă la CARD. Dacă s-ar numi certificat, n-ar mai zice nimeni nimic. Corect?
Zice: - Da, io înțeleg, da repet, tre să ne bucurăm că avem ocazia să facem și așa ceva.
Între timp, imprimanta băutoare de cafea tot nu se trezise, așa că tanti s-a decis să meargă la colega, să printeze și să mă rezolve.
Când s-a întors: Vai, scuze da imprimanta asta nu merge.
Zic: Nu-i nimic, trebuie să ne mulțumim cu puțin.
M-am dus să "pun dosarul" pentru un "card european" pentru frățiorul meu mai mic (care își va petrece următorul an școlar peste graniță). Am citit dinainte tot ce trebuie (nu mare lucru) și m-am dus să "aplic". Aparent, ce putea merge prost?
1. Cerere completată... check.
2. Adeverință de la facultă...check
3. Copie buletin...check!
Stând la ghișeu, văd în geam lipită o foaie unde scria că adeverința de facultă trebuie vizată la ghiseul 7 (altu; decât ăsta la care stăteam eu). Mno bun, chioara de mine, asta e, părăsesc coada și merg la celălalt ghișeu (cealaltă coadă). Îi dau adeverința, îmi cere și copia de buletin, scriu o declarație (nu, nu de iubire) și îmi întinde adeverința vizată. Stau să îmi dea copia de buletin, nu mi-o dă, i-o cer, zice că aia trebuie să rămână la ea. (???)
-Îmi faceți atunci o copie? Am nevoie la ghișeul 2 de ea.
-(mi-o întinde) Mergeți si faceți-vă copie.
Naiva de mine! De când cred eu că poți face ceva pe banii statului? E total ilogic să fie un xerox acolo, din moment ce există xerox la blocul vecin!!!
Am rezolvat, m-am întors, am aplicat.
După 3 zile, merg la "ridicat".
Doar o persoană în fața mea! Duamne, ce superbinecuvîntată! Scap repede! Aaaannnd .... nu mai merge imprimanta.
Domnu' din fața mea: - Da' ce s-a întâmplat?
Tanti de la ghișeu: - Nu și-o băut cafeaua.
Amuzaaant!
Scoate tonerul, îl scutură de câteva ori... nimic (la bărbatu-so poate merge ! ). Îi mai dă două palme... Nimic.
Ajung la ghișeu, încă scutura toneru. Între timp, neispirata de mine o întreabă pe atotștiutoare: - Înțeleg că o să primesc un certificat înlocuitor, se poate emite, totuși, card în situații excepționale?
Răspunsul a venit ca un reproș la îndrăzneala mea.
- Domnișoară, nu înțeleg de ce mă întreabă toată lumea treaba asta! Are exact aceeași funcție ca și cardul. E exact la fel, numai că e o singură mașina care face carduri pe toată România, și din cauza contestațiilor nu au reușit să termine licitația la timp, și astfel dau doar certificate. Da de ce, ce contează? Bine că e și atâta, ca eu pe vremea mea nu aveam așa ceva, trebuie să ne mulțumim cu ce avem (SOO FUCKIN WRONG și atât de tipic la noi).
Îi zic: - Păi din moment ce se numește "card", lumea se așteaptă la CARD. Dacă s-ar numi certificat, n-ar mai zice nimeni nimic. Corect?
Zice: - Da, io înțeleg, da repet, tre să ne bucurăm că avem ocazia să facem și așa ceva.
Între timp, imprimanta băutoare de cafea tot nu se trezise, așa că tanti s-a decis să meargă la colega, să printeze și să mă rezolve.
Când s-a întors: Vai, scuze da imprimanta asta nu merge.
Zic: Nu-i nimic, trebuie să ne mulțumim cu puțin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
