BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

marți, 21 august 2012

Vacanta part 2- OSLOve

Opera si vedere de pe cladirea operei in poza 2

 Primaria din exterior... nu ma asteptam la un asa interior totusi...
 Kitchos :P Gusturile nu se discuta;)
Street view
Now this is relaxing ;) Aaaaannnndd that's our ship!

 The perfect place to be!



duminică, 19 august 2012

Vacanta...

...intr-un loc superb. Pozele sunt facute de mine si Mishu. Nu suntem fotografi, nu ne-am gandit cum sa incadram imaginea sau la unghiul din care sa pozam, dar sunt locurile care ne-au ocupat mintile si ne-au incantat privirile timp de o saptamana. 
Asta e doar prima parte. To be continued! :) Enjoy!

 Biserica de Marmura - Marmorkirken - in Copenhaga.

 Cabanute

Kronborg Castle ( sau Hamlets Castle)
 Helsingborg - Suedia
Vedere din Spatele Castelului "lui Hamlet"
 Lejer...

 Tipicele mori de vant
 Oresund Bridge care leaga Suedia de Danemarca
 Arta, probabil :)
 Priveliste din Biserica de marmura
 Fabuloasa sirena...dezamagitor de mica. I-a fost furat capul de 2 ori :-S
 Schimbarea garzii
 Colectia de sticla de la muzeul Carlsberg: 16.453 de sticle...pline!
 Street view! Boy, I'm gonna miss that!



vineri, 27 iulie 2012

Lucruri simple

Era piesa aia acum cativa ani de la Activ... "In lucruri simple ma regasesc na na na ... "
Cei care ma cunosc stiu ca am o pasiune pentru ramele foto. As umple casa cu ele si chiar si peretii si tot mi-as mai cumpara. Tocmai pentru ca stocheaza atat de frumos amintirile...
Am deja o mini colectie, imi plac absolut toate tipurile dar le prefer pe cele din lemn si cu iz vintage. Am intrat (din pacate) doar ieri intr-un super butic, unde sincer m-as muta daca as putea. Si le fac reclama pentru ca au lucruri minunate! Sigur, nu e singurul de genu' dar e accesibil, e in Cluj (deci aviz amatorilor) ,e inspirational si perfect pentru lucruri simple adorabile.
 http://happydecorboutique.blogspot.co.uk/
Enjoy, o sa ii adaug si la lista mea de bloguri si in curand o sa aiba si un site de unde se pot comanda minunatiile :)

A happy day to all of you!

luni, 16 iulie 2012

'Tui mama lui de respect...

Draga tanti iesita de pe la munci,

NU scrie nicaieri ca daca ai peste o anumita varsta scaunul din autobuz iti apartine. Atata timp cat esti apta sa stai in picioare, fara bagaje prea mari, nu ai 80 de ani si stai departe de locul in care stau eu, te-as ruga sa nu comentezi ca ocup locul din fata mea care tocmai s-a eliberat. Nu ma doare capu' ca esti frustrata si ma gandesc ca daca te fac batrana in alte conditii te superi. Deci nu fa pe mironosita fix in nenorocitul de autobuz ca ti-am ocupat scaunul, pentru ca platim la fel pe abonament/bilet. Si da, si io-s obosita si satula sa ma zdruncine 25u'. Dar afla ca la ora 5 cand ies de la lucru  tre sa pici de pe picoare ca sa am respect sa astept sa vii tu din fata autobuzului sa stai jos, mai ales ca observ ca nu ai cu cine sa te certi si te iei de mine, apeland la vesnica fraza aia cu tineretu'  . Esti o rusine pentru femeile din generatia ta (vreo 40 de ani avea!!!) ca le-ai facut pe toate batrane! :))
Circula te rog pe langa autobuz, acolo respectu-i mai mare. Pardon, legata de el. O sa ai un loc numai al tau! ;)

E absolut uimitor cum sunt cate unele bunici de 80 de ani care ai impresia ca isi dau duhul tinandu-se de bara in bus si te refuza cand le oferi un loc, probabil din mandrie! Ah, stiu tanti, tu esti modestia intruchipata, margelele tale galbene de plastic de la gat si machiajul cu mov mi-au aratat asta.. Si nu, nici data viitoare nu ma voi ridica.

Un inceput de samptamana ...neinghesuit sa aveti!

luni, 9 iulie 2012

Oh, really?

Asta e o intamplare de anul trecut si nu stiu cum de am ratat sa o scriu, dar mi-am amintit intamplarea cand am vazut o fetita savurand o inghetata ... cu toata fatza (si rochtita, su un pic si cu sandalele) :))
Imi cumparasem inghetata inainte sa fie canicula afara pentru ca ma apasa o pofta de necontrolat...deh, girls and sweets, what can I say....
Mergeam spre casa iar din sens opus veneau o mamica si fetita ei. Fetita a fixat inghetata pe care o aveam eu in mana si a inceput sa strige:
Mami, vreau si eu! Maica-sa i-a explicat ca nu-i suficient de cald afara si ca o sa raceasca daca papa inghe ( mereu grijulii mamele astea :D ). Fetita a insitat, dandu-ma pe mine ca exemplu: "Mami, da si fata aia mananca inghetata! " Maica-sa ii da replica: "Da, dar ea e mare..."
Replica (adevarata!) pe care a dat-o fetitia: "Da .... nu-i asa mare, tu mami!" (1.53-ul meu impunator i-a fost suficient cat sa traga concluzia asta)

:)) Bang, in 15 secunde cat a durat toata faza asta m-am distrat copios. Ar fi trebuit sa ii cumpar eu o inghetata :))

luni, 2 iulie 2012

Se poate?

Nu suntem noi, ca si natie, maestri in ale reciclatului, nu suntem nici macar incepatori daca ar fi sa ma iau dupa imediata apropiere. Putini stiu sau constientizeaza ca plasticul ne este cel mai mare dusman. Mergem la piata… luam 3 rosii, 2 castraveti si un pepene galben. Rosiile intr-o punga, castravetii in alta si pepenele nu poate fii luat in mana, tre pus si el intr-o punga. Ajungem acasa si le aruncam pe toate, aia de la pepene s-a murdarit si doar nu o spalam, daca trebuie luam alta. Mergem la supermarket, luam 100 de pungi de plastic mici. Ajungem acasa si le aruncam sau in cel mai bun caz mai invelim ceva in ele si apoi le aruncam. Sticle de plastic sunt peste tot. Cat efort trebuie depus ca sa reducem din muntii de plastic care “pasc” pe campuri? MINIM. Reciclam, refolosim. Cumparam pungi de hartie (sunt cam la acelasi pret, da probabil ca nu tin la fel de mult ca alea de plastic si nu poti transporta lucruri grele), in cele cateva containere care ofera posibilitatea sa impartim gunoiul pe categorii, sa incercam sa il separam, chiar daca altii nu au facut-o. Trebuie sa incepem de undeva, nu? Chiar daca nu avem containere ca americanii sa separam aluminiul care poate fi reciclat, macar sa incepem cu nenea dusman plastic.

Am vazut de curand o mama cu 2 baieti iesind din scara unui bloc. Copiii s-au oferit sa duca gunoiul, intreband: “Asta vine la plastic, nu mami?” (era o punga cu sticle de plastic).

Cat de greu poate sa fie?



luni, 25 iunie 2012

PloO






Tura trecuta de ploaie de care parca nu mai scapam, am surprins cateva imagini care mi s-au parut mai mult decat simpatice si uite, si ploaia poate fi draguta... sau sa zicem cel putin ca urmarile ei :) Pozele sunt facute in Cluj, primele 2 in Manastur si ultima in Mihai Viteazu'. Mie  porumbeii astia nebuni mi-au facut ziua mai frumoasa :) Inceput frumos de saptamana sa aveti :* Ah, am sa iau aparatul la mine, poate surprind si vreun politician care se spala...de pacate.



marți, 19 iunie 2012

Blestemul prietenelor

Inca de cand suntem mici cautam compania persoanelor care se potrivesc cel mai bine cu caracterul nostru. Ei bine... eu cred ca majoritatea fetelor au ceea ce se numeste BFF:)))  (Best friend forever)
Eu am sa povestesc pe superscurt ce s-a intamplat cu prietenele mele dragi...
In scoala primara am cunosut-o pe Sonia, care mi-a fost prietena si confidenta in vremurile alea de gandire intensa... a problemelor banale de clasa a 4. Asa ca in momentul in care am aflat ca se va muta definitiv in Germania m-am inchis in baie si am plans o zi intreaga. 
Si asta era doar inceputul... Dupa nici un an, Delia care imi facea verile mai frumoase (venea la bunica ei care locuia langa mine) a plecat si ea in Germania... Si numai eu stiu cat am suferit ca nu mai aveam cu cine vorbi spaniola pocita invatata din telenovele si juca piese de teatru inventate de noi.
In anul 1 de facultate m-am mutat cu Ana, care m-a invatat o gramada de lucruri. Numai ea stie in cate planuri (tampenii) m-a sustinut si cum mergeam sa mancam Mc la 12 noaptea. Acum e in Germania ( bravo ei, merita apreciata si sa fie cea mai fericita).
In anul 1 de master cand am hotarat sa ma mut la Cluj am cunoscut fenomenul Beatrice :)) Care m-a convins sa plecam in America pe perioada limitata si acolo a ramas!!!!
Inca sper ca vine acasa si intoarcem Romanica cu susul in jos impreuna :D Bea draga, cineva se gandeste la tine :D

Eh ... de ce am insiruit  toate minidramele mele? Pentru ca se intampla din nou!
Draga mea colega si prietena...pleaca. Pleaca tai in America, departe tare. Cu ocazia acestui post de vaicareala eu, Cristina si Orsi vrem sa ii multumim lui Miriam pentru prezenta ei atat de animata  si colorata... Pentru mine cel putin a fost SI o prezenta linistitoare, cand aveam un "of" pe sufletelu meu mic... si a reusit sa ma faca sa o simpatizez din primele minute de conversatie...
Iti multumim pentru crizele de ras, pranzurile comune si criticile constructive. Ai sa fii bine acolo, mai ales ca noi ne vom gandi la tine :D




Cu mult, mult drag ...Noi :*






PS: Miri e blondina...


Inca un PS: Aici am scris doar despre fetele care m-au parasit, am in jurul meu persoane minunate carora le multumesc ca ma suporta :*


duminică, 17 iunie 2012

Problems


People’s problems
At first there are no problems for you, your mom deals with them.
Then there are peeing problems.  Hmmm, where to pee, where to pee?
At the age of  5 they become “where the hell to hide so no one could find me” problems and probably “What the hell is that between my legs” problem.
There could be this problem called “Computer games mania” but your parents will make sure you pass this really fast. But they don’t always succeed, as there are some people (80%) that can not get rid of this problem for a long time.
At 10 there are “what is school for” problems. That lasts until you finish school.
At 12 there are “boys vs girls” problems  and shortly after you discover porn.
So they become porn problems. If you’re not smart enough they will haunt you for the rest of your life.
In a few years you will have what’s called “Rebellion issues” and  “Loosing virginity” problem.
Then you finish high school.
You probably want to go to college but the main problem is money. And yes, this is for the rest of your life if your dad is not Bill Gates.  And no, money does not buy happiness. But it certainly makes it grow :->
After that every problem is damn important. And it certainly does imply some peeing or screwing, but at a serious level.  
The end

PS: This is a negative post and I’m proud of that.  My “No internet” problem is haunting this blog and it’s partially my fault :P


luni, 2 aprilie 2012

Trecutul din prezent

Multi ma acuza ca traiesc in trecut. De fapt, intr-o oarecare masura, toti traim in trecut. De fapt… e gresit spus. Trebuie sa stii sa traiesti in prezent cu gandul la trecut ;)

Fara sa incerc sa fiu moralizatoare, hai sa facem un bilant. Daca nu ai trai cu imaginea a ceea ce ai facut, e foarte probabil sa faci anumite lucruri in prezent, care va devein si el trecut. E logic pana la urma ca ne definesc greselile sau fericirile pe care le-am trait. Daca o anumita situatie te-a facut sa te simti stanjenit ( un club, un anumit loc sau de ce nu o anumita persoana) stii sigur ca in viitorul care va deveni prezent nu vrei sa mai ai de a face cu el/ele.

Asadar e normal sa scriu/povestesc/zambesc cand ma gandeasc la situatii pe care le-am trait. Si voi faceti la fel, numai probabil nu scrieti despre asta :)

Live and learn, zice un bun prieten !



Sa aveti o saptamana frumoasa!



miercuri, 28 martie 2012

(NE)multumire

Bun venit in Romanica.




Litoralul e distrus.

Strazile au din ce in ce mai multe gropi.

Parlamentarii (monkeyz with suits) pleaca in Congo la mancat de banane.

Invatam ca fraierii si stam un an sa gasim un job acceptabil.

Credem ca multinationalele ofera corn cu ciocolata cand de fapt ofera pita uscata de 3 zile .

Totul functioneaza pe sistemul “lasa mai ca merge asa” sau…pe SISTEM, daca stiti la ce ma refer.

Si cu tot patriotismul (fals) afisat de multi, si eu as avea o parere cat se poate de proasta de tara aia pitica si cu oameni prostanaci, tara care are de toate’ da nu stie sa foloseasca nimic.

De unde frustrarea asta?

De la o intamplare recenta…

In tren, ruta Cluj-Budapesta.

2 turist straini.

Vine primul control (din cele 6), sa controleze biletele. Totul ok. La fel si in cazul celui de-al doilea rand de controale. Apoi pe teritoriul Romaniei, controlul de la vama, pentru actele de identitiate. Apoi controlul de bilete in Ungaria.

Studentii de vizavi nu a veau bilet bun. Cum mah, cum adica cand 2 romanashi mancatias au controlat biletu si a fost totul in regula?

Mno bun, toata lumea nedumerita… Baietii (sau mai bine Bietii) aveau un singur bilet, doar DUS si platisera pe el dublu. Vorbind engleza perfect, ma indoiesc ca au cerut ei gresit, dar oare fatuca din gara la ce s-a gandit? Au cerut 2 bilete si au primit unu’ singur pentru care au platit dublu. Cum sa fii mah asa de nepasator sa iti bati joc de oameni? Si cum sa explici faptul ca aia doi controlori nu au vazut nimic in neregula??? Sau … dupa zicala “great minds think alike” e la fel pentru stupid minds?

Ca sa nu mai vorbim cat de inadmisibil mi se pare ca intr-un tren international sa nu stii sa vb engleza (cazul controlorului ungur).



Astea fiind zise… desteapta-te romane!

miercuri, 21 martie 2012

Check-in

Poza nou uploadata pe Feisbuc.
Cu o fata.
O fata care priveste in sus spre nemurire.
N-am nimic cu poza, fiecare e liber sa faca ce vrea.
Primeste vreo 3 likeuri
2 comentarii.
Hopa… unu din ele “Foarte faina fata”
Raspunsul fetei… “Multumesc Doamna Profesoara”
Mno amu nush daca profa era/e tanara, tinea cursuri pe net sau e pur si simplu nonconformista.
Dar sunt de parere ca fb-ul e strict pentru pustani fara ocupatie. Asa ca mine. Sau pentru cei care vor sa se combine. Sau sa is promoveze blogu. Asa ca mine. (Chiar ma gandesc serios sa il inchid la un moment dat)



Dar de ce, daca esti profa si ai feisbuc, de ce ai da likeuri si comentarii elevilor tai? Care mai e respectul pe care il vor avea ei pt tine? “Aaaa, lasa ba, ca asta de romana mi-i pretena pe feisbuc, ieri mi-o comentat poza in care aveam fata aspiranta ca eminescu, ii clar ca imi da 10! Daca nu o santajez, ca am vazut ca i-o dat profu’ de sport like la poza din parc. “
Sunt sincer ingrijorata.

Status: Ajutor, raman corigent la mate.
Profu de mate likes that. Profu de fizica se prapadeste de ras. Colegu din 11 A scrie”Si eu”

Maine nu facem ore.
12C Likes that.


Ca sa nu mai zic de penalitatile alea de chestii cu “check in” care ii isterizeasa pe pustani.

X is in ora de mate here- “Colegiul Economic Sibiu”

Hai nu zau si noi ar trebui sa dam like de fericire ca tu esti la ora de mate? Nu pisi, e o chestie normala. TREBUIE sa fii in ora de mate.
Si faptul ca celealalte doo plictisite de colege iti dau like nu e extraordinar. Nu, chiar nu e.

Mai bine v-ati pune “In a relationship” cu viata reala si lasati prostiile.


marți, 20 martie 2012

With or without you....

Fire sociabila, de la mama natura, cu nevoie mare de prieteni si povesti, cu atittudine pro fata de retele de socializare (a se intelege schimbatul pozei de profil odata pe saptamana), cu nevoia de a scrie si a impartasi chestii care mi se pare mie ca v-ar prinde bine si voua…. Am avut recent ocazia sa experimentez ceva unic, ceva care pe altii i-ar dobora si i-ar rupe de realitate, ceva mai mult sau mai putin explicabil dar…. Prin care ar trebui sa treceti TOTI.

Dintr-o situatie mai mult sau mai putin logica/normala/posibila am ramas fara internet. Vreo luna. Apoi…fara laptop. Alta luna. Apoi fara cablu TV. Forever, ca nu mi-i dor de el. Dar… am fost pusa in situatia sa… nu stiu ce sa fac. A se intelege ca erau grade cu minus afara cand s-a intamplat lucrul asta… deci nu, am refuzat sa pun mallurile pe lista de optiuni, parcurile din pacate la fel. Cafenele… ei bine, nu mersi, nu toata ziua cel putin. Asadar… Ce oare sa fac? Colegele- la lucru. Buuun singura in casa, cu radio. Da, radio. Si nu, nu Pupatfm. Nici altul de genu’.

Am citit mai multe carti, chiar foaaaarte faine.
Am gatit mai mult :D Si da, apartamentul 34 de la nr 2 de pe strada X din cartierul preaminunat Manastur inca exista.
Am reusit sa aranjez anumite lucruri pe care credeam ca nu o sa le mai rezolv niciodata din lipsa de timp.
Acum ca a venit caldura (si internetul inca nu) am sa ma pliiiimb. Muuult. Ca celulita nu pleaca stand pe facebook. Nici la tv. Si nici buna dispozitie nu vine de pe facebook.

Asadar nu, nu am murit. Mi-a prins chiar foaaaarte bine. Mai vreau. Sigur ca o sa reconectez, dar vreau sa stiti ca se poate si fara, e vindecabil !

O zi frumoasa si spor la toate :D


miercuri, 15 februarie 2012

Femeia si cratita

Din cauza/datorită unei discuţii recente de la my (nici pe departe) perfect job şi pentru că mai nou apare un status pe facebook care sună cam aşa:
Femeia a fost facută din coastă...nu din picior ca să fie călcată, nu din cap ca să fie superioară, ci dintr-o parte ca să fie egală... de sub mână ca să fie protejată şi de lângă inimă ca să fie iubită ! asa ca Happy valentine's day!
... aş vrea să cer nişte explicaţii. DA, explicaţii. De fapt să le dau, nu să le cer.


Dar vreau să spulber un mit, o idee, o fraza, o aşa-numită insultă.

De cele mai multe ori când se vorbeşte de femei şi bărbaţi se ajunge inevitabil la "egalitatea între sexe". Din nou, nu despre asta e vorba aici...ci de acel un "deştept" căruia i se trezeşte neuronu să zică "Io, frate, nu-s de acord cu asta. Femeia tre să stea la cratiţă". Poi bine mă geniu lu` mama, normal că stă ŞI la cratiţă, că doar vrea să manânce ceva, sau ai tu bani s-o scoţi toată ziua în oraş?? Aaaa, nu ca aşa ai considera ca e o materialistă. Sau hai să punem altfel problema. Şi maică-ta a fost femeie de cratiţă. De ce? Pentru că la un moment dat te-a hrănit pe tine, pui golaş si flămând. Da, exact. Deci încetează să mai spui chestia asta ca pe o jignire sau ca să pară că tu eşti ăla care ştie să facă ordine în lume. Dacă trimiţi o femeie la cratiţă nu e insulta, pentru că sunt femei/fete care chiar ştiu şi le face plăcere să gătească. Şi când cremvuştiul ăla din pantaloni nu se va mai hrăni cu cărniţă moale de mall, atunci vei avea nevoie de o "femeie de cratiţă" care sa îţi pună ceva pe masă, care pe lângă asta să aducă şi bani în casă ca doar nu eşti tu ultimul fraier care munceşte pentru familie, dar în acelaşi timp să nu fie nici impresionistă cu idei de femeie de carieră... bine mucea, deschide ochii când visezi!

Fetelor, fiţi femei de cratiţă dacă vă chiar pricepeţi, de ce nu? De ce oare barbaţii bucătari sunt sexi, pe când a trimite o femeie la cratiţă e ... hilar?

Eh, lume întoarsă cu susu-n jos... trimite-mă la cratiţă şi mă duc. Şi mă întorc şi ţi-o trântesc în cap.

Poftă bună! ăăăăă O seară bună!


duminică, 29 ianuarie 2012

Despre indragostire si dezdragostire...

Bine v-am gasit in 2012. Cu o tema mult prea dezbatuta si care este element de pornire pentru 90% din piese, filme si articole de reviste imbecile. Ei bine da, e si tema mea de azi: indragostirea. Lasand la o parte toate parerile de pana acum si toate tratatele si articolele din gama "Cat de slab/slaba sunt si nu pot sa imi revin dupa o iubire, sufar si imi vine sa m-arunc de la etaj", va spun sincer ca e de bine sa te indragostesti si apoi sa te desparti. Da, asa e. Cand zice cineva "ai grija sa nu te indragostesti", nu-l asculta. Cum altfel ai putea trece peste fiecare problema zilnica daca nu poti trece peste o despartire? Cum ai stii ce vrei de la un potential iubit pe viata daca nu ai avea parte de despartiri? Cum altfel ai creste daca ai sta lipita de cineva doar pentru ca ti-i frica?



Asa ca... indragostit-va, bucurati-va si cand e cazul, go on.



Pe model OMO (da, detergentul OMO, daca mai stiti de el) : Murdarirea este buna!



Asa spun si eu "Indragostirea este buna!"






SI da, vor mai fi postari pe tema asta. Punct!