Check-in

Poza nou uploadata pe Feisbuc.
Cu o fata.
O fata care priveste in sus spre nemurire.
N-am nimic cu poza, fiecare e liber sa faca ce vrea.
Primeste vreo 3 likeuri
2 comentarii.
Hopa… unu din ele “Foarte faina fata”
Raspunsul fetei… “Multumesc Doamna Profesoara”
Mno amu nush daca profa era/e tanara, tinea cursuri pe net sau e pur si simplu nonconformista.
Dar sunt de parere ca fb-ul e strict pentru pustani fara ocupatie. Asa ca mine. Sau pentru cei care vor sa se combine. Sau sa is promoveze blogu. Asa ca mine. (Chiar ma gandesc serios sa il inchid la un moment dat)

Dar de ce, daca esti profa si ai feisbuc, de ce ai da likeuri si comentarii elevilor tai? Care mai e respectul pe care il vor avea ei pt tine? “Aaaa, lasa ba, ca asta de romana mi-i pretena pe feisbuc, ieri mi-o comentat poza in care aveam fata aspiranta ca eminescu, ii clar ca imi da 10! Daca nu o santajez, ca am vazut ca i-o dat profu’ de sport like la poza din parc. “
Sunt sincer ingrijorata.

Status: Ajutor, raman corigent la mate.
Profu de mate likes that. Profu de fizica se prapadeste de ras. Colegu din 11 A scrie”Si eu”

Maine nu facem ore.
12C Likes that.

Ca sa nu mai zic de penalitatile alea de chestii cu “check in” care ii isterizeasa pe pustani.

X is in ora de mate here- “Colegiul Economic Sibiu”

Hai nu zau si noi ar trebui sa dam like de fericire ca tu esti la ora de mate? Nu pisi, e o chestie normala. TREBUIE sa fii in ora de mate.
Si faptul ca celealalte doo plictisite de colege iti dau like nu e extraordinar. Nu, chiar nu e.

Mai bine v-ati pune “In a relationship” cu viata reala si lasati prostiile.

Zodia ge(r)menilor

- Al meu e mai pufos... Zice Olga, colegă mea.
-Nici vorbă, pune mâna pe ăsta! ... zice Captain.
- Pfff, io nu le simt pe ale voastre... de fapt mi se pare că nu-s ce îmi trebuie mie, adaug eu convinsă. N-au destul potențial... nu-mi place să le ating, îs aspre.
-Du-te tu, zice Olga, nebună mai ești, îs de cea mai bună calitate. Pe mine mereu m-au ajutat la greu! Nu știi să apreciezi ce-i bun...
- În timpul ăsta Captain le întorcea pe toate părțile încercând să mă convingă de cât de absorbante sunt.

Asta făceam noi azi la birou, fiecare cu pachetul lui de batiștuțe ;)

Colegii mei nu se numesc așa și situația e intenționat exagerată... dar e sezonul microbilor așa ca aveți mare grijă de voi! Să aveți o săptămână minunată!

Little big brother:)

Ma adresez in acest post in special persoanelor care au frati mai mici....stiti ca intervine o oarecare gelozie sau invidie pe "asta micu"...care cand apare asa deodata in familie parca iti ia tot ce ai avut...mai ales daca ai fost rasfatatu lu' mami si tu primeai tot....:))
Si ce te faci cand tu, ca un copil naiv ce erai, credeai ca il si poti lua cu tine la joaca...dar cand il vezi ca numai plange si maraie si face caca deja visele ti-s spulberate :)))
Si intr-un final, cand creste fratioru/surioara si cand ar fi posibil sa-l/s-o iei cu tine la joaca, brusc nu-ti mai trebuie ca simti ca te incurca...mai intervine si mama care se asteapta sa va jucati frumos impreuna ...dar evident tu mai bine imparti jucariile cu necunoscutii sau vecinii de pe strada decat sa il lasi pe ala micu sa iti atinga pretioasele jucarii :P
Sunt curioasa ce farse i-au facut altii fratelui/surorii mai mici....:-? Pentru ca eu simteam asa o bucurie cand imi reusea cate o prostie care il enerva sau il facea sa planga...ma facea sa par puternica, chiar daca mama urla si dadea vina pe mine :))

Ce imi vine acum in minte e faptul ca fratele meu mai mic (care acum e cu vreo 3 capete mai inalt ca mine) nu putea pronunta unele cuvinte corect, sau si mai amuzant, inventa substitute pentru cuvinte. Eu m-am legat de faptul ca pentru sare si zahar fratele meu avea acelasi cuvant: bunti!
Nu ma intrebati de unde pana unde, habar nu am, da eu zic ca bine ca ne-am prins cam ce vrea cand cere bunti:))
Eu, ca un mic devil ce eram, am profitat de asta, si cand copilu obsedat de dulce a cerut bunti, am vrut sa ii dau o lingurita pliiina de sare!!! mwuahahahahha!!! >:)
DAAAAAAAAR...in momentul ala a intrat mama pe usa si....primul impuls a fost sa inghit eu ce era in lingurtia :(( TZAPA, originala nu? :)) Ce sa fac, am baut 2 pahare de apa, m-am strambat de vreo 2 ori cand mama nu se uita si...gata! Frustrata toata ziua :)))

Eh ce sa faci, asa intamplari nasc amintirile de care radem acum, nu?
De ce scriu toate astea? Pentru ca peste vreo 2 saptamani fratiorul meu mai mic nu va mai fi asa de mic...adica va fi major:)

Si pentru ca sunt curioasa daca si voi ati jucat farse fratilor mai mici...Astept sa imi spuneti:P

O zi buna:)