Despre vise....vorbeste toata lumea. Cu totii ne-am facut vise, le-am alimentat, sau i-am lasat pe altii sa le alimenteze, sa ne sustina, sa fim siguri ca mai crede cineva in afara de noi. Sau poate nu, poate suntem singuratici si e de ajuns sa credem noi in visele noastre. Dreams come true....Yes, dreams come true, atata timp cat credem in ele (asa zice in carti si in teorie, acum fiecare cu ce crede si simte, nu vreau sa impun sau sa invoc absolut nimic...ca pana la urma, cine-s io? :P )
Dar....cu totii am visat sa devenim ceva, nu? Cand eram copii, cele mai frecvente vise erau sa devenim doctori, invatatori, piloti de avion, balerine sau mai stiu eu ce.
Eu personal, avand o baza serioasa (mama e asistenta, asa ca mi-a insuflat "pasiunea") eram convinsa ca o sa fiu doctor. Mama imi furniza materiale (seringi, comprese, flacoane) si eu, ca o fata extrem de silitoare, consideram toate papusile bolnave si le "administram" medicamente si injectii....cu apa. Numai ca papusile accpeta pe o parte si....scot pe alta :)))) Asa ca nu de putine ori am fost certata ca am udat covorul din camera :D
Fratele meu era fascinat de trenuri. Da....trenuri, nu masini. Asa ca la intrebarea extrem de enervanta "ce vrei sa te faci cand vei fi mare", el raspundea :mecanic de locomotiva :)) (spre dezamagirea neamurilor care vedeau in el un geniu)
Evident, acum nu mai are atractie catre locomotive si nici eu catre seringi sau alte de genu', pentru ca la simple analize de rutina cand mi s-a luat sange am lesinat....Halal doctor in devenire, nu? :)))
Oricum, daca stam sa ne gandim aceste dorinte tin de copilarie si tinem cont de circumstante. Acum, cand incepem sa gandim altfel si luam anumite decizii, ne concentram si asupra partii materiale.
Daca totusi nu tinem cont de substrat, nu-i asa ca avem niste vise ascunse acolo, departe, adanc undeva?
Eu personal mi-as fi dorit sa cant intr-o formatie rock. Da, nu radeti. Zic asta fara sa tin cont de circumstante (vocea lipsa, tatic fara pile, antrenament deloc). Dar MI-AS DORI. Si fiecare are un astfel de vis....care probabil nu va deveni realitate niciodata.[Dar ma multumesc cu Karaoke :))]
Oricum, fara sa am vreun sfat pentru nimeni sau o simpatie pentru nimic, zic doar atat: Stiu ca la inceput de primavara visam mai mult. Astenie sau nu, nostalgie sau realitate, never mind, keep smilling :D
Dar....cu totii am visat sa devenim ceva, nu? Cand eram copii, cele mai frecvente vise erau sa devenim doctori, invatatori, piloti de avion, balerine sau mai stiu eu ce.
Eu personal, avand o baza serioasa (mama e asistenta, asa ca mi-a insuflat "pasiunea") eram convinsa ca o sa fiu doctor. Mama imi furniza materiale (seringi, comprese, flacoane) si eu, ca o fata extrem de silitoare, consideram toate papusile bolnave si le "administram" medicamente si injectii....cu apa. Numai ca papusile accpeta pe o parte si....scot pe alta :)))) Asa ca nu de putine ori am fost certata ca am udat covorul din camera :D
Fratele meu era fascinat de trenuri. Da....trenuri, nu masini. Asa ca la intrebarea extrem de enervanta "ce vrei sa te faci cand vei fi mare", el raspundea :mecanic de locomotiva :)) (spre dezamagirea neamurilor care vedeau in el un geniu)
Evident, acum nu mai are atractie catre locomotive si nici eu catre seringi sau alte de genu', pentru ca la simple analize de rutina cand mi s-a luat sange am lesinat....Halal doctor in devenire, nu? :)))
Oricum, daca stam sa ne gandim aceste dorinte tin de copilarie si tinem cont de circumstante. Acum, cand incepem sa gandim altfel si luam anumite decizii, ne concentram si asupra partii materiale.
Daca totusi nu tinem cont de substrat, nu-i asa ca avem niste vise ascunse acolo, departe, adanc undeva?
Eu personal mi-as fi dorit sa cant intr-o formatie rock. Da, nu radeti. Zic asta fara sa tin cont de circumstante (vocea lipsa, tatic fara pile, antrenament deloc). Dar MI-AS DORI. Si fiecare are un astfel de vis....care probabil nu va deveni realitate niciodata.[Dar ma multumesc cu Karaoke :))]
Oricum, fara sa am vreun sfat pentru nimeni sau o simpatie pentru nimic, zic doar atat: Stiu ca la inceput de primavara visam mai mult. Astenie sau nu, nostalgie sau realitate, never mind, keep smilling :D