Despre vise....vorbeste toata lumea. Cu totii ne-am facut vise, le-am alimentat, sau i-am lasat pe altii sa le alimenteze, sa ne sustina, sa fim siguri ca mai crede cineva in afara de noi. Sau poate nu, poate suntem singuratici si e de ajuns sa credem noi in visele noastre. Dreams come true....Yes, dreams come true, atata timp cat credem in ele (asa zice in carti si in teorie, acum fiecare cu ce crede si simte, nu vreau sa impun sau sa invoc absolut nimic...ca pana la urma, cine-s io? :P )
Dar....cu totii am visat sa devenim ceva, nu? Cand eram copii, cele mai frecvente vise erau sa devenim doctori, invatatori, piloti de avion, balerine sau mai stiu eu ce.
Eu personal, avand o baza serioasa (mama e asistenta, asa ca mi-a insuflat "pasiunea") eram convinsa ca o sa fiu doctor. Mama imi furniza materiale (seringi, comprese, flacoane) si eu, ca o fata extrem de silitoare, consideram toate papusile bolnave si le "administram" medicamente si injectii....cu apa. Numai ca papusile accpeta pe o parte si....scot pe alta :)))) Asa ca nu de putine ori am fost certata ca am udat covorul din camera :D
Fratele meu era fascinat de trenuri. Da....trenuri, nu masini. Asa ca la intrebarea extrem de enervanta "ce vrei sa te faci cand vei fi mare", el raspundea :mecanic de locomotiva :)) (spre dezamagirea neamurilor care vedeau in el un geniu)
Evident, acum nu mai are atractie catre locomotive si nici eu catre seringi sau alte de genu', pentru ca la simple analize de rutina cand mi s-a luat sange am lesinat....Halal doctor in devenire, nu? :)))
Oricum, daca stam sa ne gandim aceste dorinte tin de copilarie si tinem cont de circumstante. Acum, cand incepem sa gandim altfel si luam anumite decizii, ne concentram si asupra partii materiale.
Daca totusi nu tinem cont de substrat, nu-i asa ca avem niste vise ascunse acolo, departe, adanc undeva?
Eu personal mi-as fi dorit sa cant intr-o formatie rock. Da, nu radeti. Zic asta fara sa tin cont de circumstante (vocea lipsa, tatic fara pile, antrenament deloc). Dar MI-AS DORI. Si fiecare are un astfel de vis....care probabil nu va deveni realitate niciodata.[Dar ma multumesc cu Karaoke :))]
Oricum, fara sa am vreun sfat pentru nimeni sau o simpatie pentru nimic, zic doar atat: Stiu ca la inceput de primavara visam mai mult. Astenie sau nu, nostalgie sau realitate, never mind, keep smilling :D
Dar....cu totii am visat sa devenim ceva, nu? Cand eram copii, cele mai frecvente vise erau sa devenim doctori, invatatori, piloti de avion, balerine sau mai stiu eu ce.
Eu personal, avand o baza serioasa (mama e asistenta, asa ca mi-a insuflat "pasiunea") eram convinsa ca o sa fiu doctor. Mama imi furniza materiale (seringi, comprese, flacoane) si eu, ca o fata extrem de silitoare, consideram toate papusile bolnave si le "administram" medicamente si injectii....cu apa. Numai ca papusile accpeta pe o parte si....scot pe alta :)))) Asa ca nu de putine ori am fost certata ca am udat covorul din camera :D
Fratele meu era fascinat de trenuri. Da....trenuri, nu masini. Asa ca la intrebarea extrem de enervanta "ce vrei sa te faci cand vei fi mare", el raspundea :mecanic de locomotiva :)) (spre dezamagirea neamurilor care vedeau in el un geniu)
Evident, acum nu mai are atractie catre locomotive si nici eu catre seringi sau alte de genu', pentru ca la simple analize de rutina cand mi s-a luat sange am lesinat....Halal doctor in devenire, nu? :)))
Oricum, daca stam sa ne gandim aceste dorinte tin de copilarie si tinem cont de circumstante. Acum, cand incepem sa gandim altfel si luam anumite decizii, ne concentram si asupra partii materiale.
Daca totusi nu tinem cont de substrat, nu-i asa ca avem niste vise ascunse acolo, departe, adanc undeva?
Eu personal mi-as fi dorit sa cant intr-o formatie rock. Da, nu radeti. Zic asta fara sa tin cont de circumstante (vocea lipsa, tatic fara pile, antrenament deloc). Dar MI-AS DORI. Si fiecare are un astfel de vis....care probabil nu va deveni realitate niciodata.[Dar ma multumesc cu Karaoke :))]
Oricum, fara sa am vreun sfat pentru nimeni sau o simpatie pentru nimic, zic doar atat: Stiu ca la inceput de primavara visam mai mult. Astenie sau nu, nostalgie sau realitate, never mind, keep smilling :D
12 comentarii:
Sa incep prin a spune ca Andrei E un mic geniu ;) Sa continui prin a spune ca DA ... visam mai mult primavara si SUNTEM mai nostalgici. Si doresc sa inchei prin a spune (o incheiere mai lunga) ca eu cand eram mic .. la fel ca si acum... nu mi-am dorit sa ajung cineva, ceva sau cum mai vrei tu sa-i spui. Niciodata nu am avut aspiratii spre ceva, niciodata nu am avut tinte (targeturi cum se zice mai smechereste). Am citit "the new post" (al tau) si imi intreb parintii ce mi-am dorit sa fiu cand eram mic si mi-au spus... "NIMIC... mereu ai trait de azi pe maine" . Cine stie... poate visul mi se indeplineste :(
Eu de cand ma stiu imi doresc sa fiu ori mostenitor, ori pensionar. :))
mda...visam si da...visele pot deveni realitate. nu stiu de ce scriu...nu cred ca e o idee buna tinand cont ca m-am trezit de 10 minute (si deja ti-am citit postul?! /:) ). anyway...de cand eram mic pana acum mi-am dorit sa ajung de la preot, la medic veterinar, traducator, informatician si am ajuns actor, ulterior regizor si acum manager. iar printre toate astea, am mai facut si sonorizari, design etc. Dar toate mi-au placut in acel moment (unele inca imi plac). si daca am lasat politehnica pt actorie...nu cred ca e cineva care poate spune ca m-am gandit la bani. Mi-am urmat visul momentului. in unele cazuri l-amatins, in altele nu. dar sustin ideea ta ca visele pot deveni realitate...totul e sa vrei si sa crezi. have a nice, smiling day!
Multumesc pentru pareri....may all your dreams come true :)
si pana la urma suntem ceea ce suntem. si traim de azi pe maine. maine e cu totul o alta zi. nu stim ce ne asteapta... asa ca traiesc momentul si visul de moment asa cum spunea si "eusuntkuki" . enjoy!
Adevarul e ca sunt de acord cu ce ziceti voi, cu visele de moment, dar, daca stati bine sa va ganditi exista si dorinte pe termen lung. Poate nu legate de cariera, sau de viata sociala...
Poate o sa va dati seama numai cand vi se indeplinesc ;)
Cat despre Rares, ii doresc sa gaseasca o matusa Tamara si atunci sa ne dea macar o bere la toti :)
Aaaaaa....si sa imi rezervi o plimbare cu troleul cand vei fi pensionar...asa...un tur al orasului:))
singura dorinta ce o am de ceva ani mi s-a indeplinit. e tot ce conteaza pentru mine si in timp... toate vin de la sine (cu mult efort.. si toate cele ) daca ai acel ceva langa tine! ;)
De acord cu tine, cu EFORT vin toate si pentru ca invatam din greseli (ale altora sau ale noastre)...Mult suuces in continuare :)
Eu vorbeam de mosteniri spirituale, draga mea. :)) De cand sunt eu materialist? :P
Imi pare rau sa te anunt, dar nu mai sunt trolee prin Sibiu din cate stiu eu... :| :))
O foaie si un pix e tot ce-mi trebuie ca sa fiu fericit... ah, era sa uit, si castile in urechi. :))
RARES...ai ramas la fel si nici nu iti inchipui ce ma bucur :D
(I know what I'm talking about)
Offff....cand vroiam si eu sa profit...Mi-am pus baza pe visele tale non-materiale :)
Deea daca ti-ai face formatie rock as fi fana ta ! :D
Trimiteți un comentariu