NU imi voi justifica absenta de pe blog si nici revenirea ...
Cei doi cititori fideli vor citi postarile oricand fara sa ma intrebe daca a murit blogul. Evident, nu sunt cruci postate deci blogul e mai viu ca nicicand!
Experienta absoluta de viata: Training in Germania
Nu sunt prima sau ultima. Dar compar munca pe plantatie pe care o fac la firma cu munca lor. Fara nici un fel de suparare din partea maimarilor, este munca pe plantatie numai ca nu suntem negri, suntem albi ( mai ales ca n-am mai vazut soarele de ceva vreme)
Cum e neamtu?
Pff... asa cum il stim din clisee.
Ii place sa se laude .. dar oricat de bine isi face treaba o persoana, sefu neamt nu va avea cuvinte de lauda.
Pentru ca nu ii sta in fire. El e cel mai bun si el poate cel mai bine. La inceput am crezut ca numa' gura e de ei.
Siiigur, faceeem, sicher sicher! Doar ca am un meeting de la 3. Si de la 4 altu. Si de la 5. Si maine toata ziua.
Mno bun, nu se asteapta nimeni la alt program al unui sef de companie. Nimic de comentat.
Da eu sunt aici 2 saptamani. TU m-ai chemat, asa ca faci frumos loc si pentru mine. Nu trebuie sa imi arati mie cat esti de ocupat ca nu de aia am venit.
Dar vai, dar stai. Am fost intrebata: "Unde se mai face asa proiect cum vrem sa implementam acum pe Germanica? A Spania?? Neaaaah, Spanien nicht gut. Franta? Frankreich? Ahahahhahahahaha" *A ras. Cu pofta.
"Nein, nein, nein. Deutschland ii sparge la basca pe toti. Noi facem asa, modificam tot (vorbesc eu cu sefa a mare) si noi incepem si schimbam aia si aia, vedem dupa aia daca se potriveste pt celelalte tari."
Asa am facut, fara discutii.
A, si ma cheama Frau Shukurean. Greu numele meu, de acord. Frau Shukurean, veniti la masa? Vin dara, daca platesti tu vin. Ca ospitalitatea nu e punctul lor forte.
Totusi toate discutiile astea s-au purtat la nivel inalt. Ma rog, ei ca in cazul meu... stim cum sta treaba. Mnu, ideea e ca sunt sefi. Treaba lor e sa faca ce vor.
Dar cand la final unu din ei a venit sa ma imbratiseze am realizat ca le-am intrat in sufletele alea inghetate. Arbeit mach frei... uhm... nein. M-am simtit captiva, dar respectata.
Si nemtii, ca toti din companiile corporatiste, fac multe sedinte cu tema "Cum sa lucram mai bine" in loc sa lucreze naibii in timpul ala. 2 sedinte pe zi = cateva ore bune de munca. Dar mno, vorba lunga ... bogatia omului in cazul lor, ca sunt platiti chiar bine! Why give a fuck?
Eu in Germanica nu m-as muta. Nu as suferi ifosele cand merg cu trenul spre lucru. Au o mandrie extraordinara pe fetele alea albe si in capsoarele acoperite cu par blond.
Da macar e buna berea, da bere buna e si la noi. Si macar aici pe strada mai vezi si barbati frumosi.
Ps: Cand in sfarsit mi-a devenit ziua mai buna ca am avut un training cu un tip cu adevarat prezentabil am aflat cu mirare ca e.... francez.
2 comentarii:
Si eu care credeam ca ai fost acolo...de fun!
a fost si fun, teo draga :)
Trimiteți un comentariu