The way it is...

Uooou! 8 martie deja....mesaje frumoase pentru femei, ganduri bune, flori ...ne simtim bine, nu fetelor?
Asta doar pentru ca suntem femei?
Da, pentru ca suntem femei. Si suntem reprezentantele sexului frumos, despre care s-au scris si s-au zis o gramada de lucruri frumoase. Dar ce avem noi in plus?
Am cateva idei, dar astept completari.

1.Suntem visatoare, sau cel putin asa suntem catalogate
2.Iubim mai intens
3.Avem alte limite pentru frumusete
4.Putem plange, pentru ca nimeni nu ne va considera slabe
5.Putem sa ne tinem prietena cea mai buna de mana sau de dupa umeri....nu se va mira nimeni
6.Se lasa cu intrebari cand mancam o banana pe strada :))
7.Cu o fusta scurta atragem privirile tuturor:P
8.Nu se supara nimeni ca trisam cu putin blush in obraji sau ne folosim de rimel pentru a "taia" cu privirea
9.Ne este cedat locul in autobuz (teoretic, dar se mai intampla sa stiti)
10.Pantofii cu toc ne dau o eleganta aparte
11.O femeie taximetrist/sofer de autobuz va fi itotdeauna admirata.
12.Simtim nevoia sa fim protejate
13.Avem voie sa fim romantice
14.Sunt mult mai multe magazine pentru femei, la fel si reviste
15.Bijuteriile ne sunt cele mai bune prietene:))
16.Gandim in profunzime si ne este greu sa fim superficiale.
17.O tinuta pentru o petrecere este gandita pana la cele mai mici detalii.
18.Putem sa iubim tot ce e roz si pufos :)))))
19.Avem un simt estetic mai dezvoltat decat minunatii reprezentanti ai sexului putenic:P
20. Si in sfarsit....putem afirma ca ne putem descurca si singure, desi in sufletul nostru stim ca nu e asa, si ca tanjim dupa specimenele de sex opus :))))))))


Astept, dupa cum am scris si mai sus, completari, ca pareri sunt destule. Referiri la aproximativ aceeasi tema si in cadrul postarii "Despre fete" ;)


Si pentru ca m-a facut sa rad un subiect dezbatut la radio acum cateva zile, mai am cateva de zis :))
E vorba de stereotipii si mituri legate de femei....

Gen "Femeie la volan"...Exista femei mai bune la volan decat muuulti muchomani:P

Sau "Toate femeile sunt materialiste"...Sunt convinsa ca muuulte femei se uita mai intai la bagajul intelectual si formarea educationala a minunatului mascul...

"Femeile sunt obsedate de shopping"....Nope. Sunt interesate. E o diferenta :)))

"Femeile vor sa primeasca mereu atentii sau cadouri". Gresit. Vrem sa primim cadouri cu un scop bine ales, daca nu, ne multumim cu o imbratisare.

"Femeile vorbesc mult"...Da asa e. Mult si.... bine :D

Mai sunt muuulte astfel de fraze si vorbe....Care ne pun pe NOI in centrul atentiei :))


La final de postare, vreau si eu sa ii transmit mamei mele un sincer "La multi ani" urmat de tot binele din lume, ii multumesc ca ma suporta si nu ma critica, si ma accepta asa cum sunt, somera si uneori cu capul in nori :)))

LA MULTI AAAANI TUTUROR!!!

1 Martie :)

Oficial e primavara. Va amintiti ce isterie exista legat de martisoare atunci cand eram pusti? Ne trezeam de dimineata mai zambareti ca de obicei, mai vioi, luam martisorul cumparat cu 2 zile inainte si ne indreptam spre scoala (si abia ne lasam convinsi de mama/tata/bunica) sa punem martiosrul in ghiozdan, pentru ca pentru noi era ca un trofeu care trebuia aratat...:) Odata ajunsi la scoala tabaram pe "doamna", sa ii daruim fiecare martisorul lui, care era, evident , cel mai frumos, cel mai mare, cel mai colorat, unic....:)) Era frustrant ca doamna invatatoare venea mereu cu alt martisor in piept de 1 martie, asa ca nu putea purta nici un martisor pe care il primea de la noi...Acum imi dau seama ca era vorba de o nondiscriminare, dar atunci simteam ca e o mare onoare ca martisorul meu sa fie purtat...

Ma intrebam mereu ce face o invatatoare/profesoara/educatoare cu atatea martisoare....le recicleaza? Le poarta pe toate? (In fiecare zi altul, eventual):P Le daruieste mai departe?

Martisorul e un simbol dragut, simpatic, aducator de noroc... Va doresc un inceput de primavara superb, si daca nu va place sa daruiti sau sa primiti martisoare, daruiti si primiti macar un zambet :D

Visezi?

Despre vise....vorbeste toata lumea. Cu totii ne-am facut vise, le-am alimentat, sau i-am lasat pe altii sa le alimenteze, sa ne sustina, sa fim siguri ca mai crede cineva in afara de noi. Sau poate nu, poate suntem singuratici si e de ajuns sa credem noi in visele noastre. Dreams come true....Yes, dreams come true, atata timp cat credem in ele (asa zice in carti si in teorie, acum fiecare cu ce crede si simte, nu vreau sa impun sau sa invoc absolut nimic...ca pana la urma, cine-s io? :P )
Dar....cu totii am visat sa devenim ceva, nu? Cand eram copii, cele mai frecvente vise erau sa devenim doctori, invatatori, piloti de avion, balerine sau mai stiu eu ce.
Eu personal, avand o baza serioasa (mama e asistenta, asa ca mi-a insuflat "pasiunea") eram convinsa ca o sa fiu doctor. Mama imi furniza materiale (seringi, comprese, flacoane) si eu, ca o fata extrem de silitoare, consideram toate papusile bolnave si le "administram" medicamente si injectii....cu apa. Numai ca papusile accpeta pe o parte si....scot pe alta :)))) Asa ca nu de putine ori am fost certata ca am udat covorul din camera :D
Fratele meu era fascinat de trenuri. Da....trenuri, nu masini. Asa ca la intrebarea extrem de enervanta "ce vrei sa te faci cand vei fi mare", el raspundea :mecanic de locomotiva :)) (spre dezamagirea neamurilor care vedeau in el un geniu)
Evident, acum nu mai are atractie catre locomotive si nici eu catre seringi sau alte de genu', pentru ca la simple analize de rutina cand mi s-a luat sange am lesinat....Halal doctor in devenire, nu? :)))
Oricum, daca stam sa ne gandim aceste dorinte tin de copilarie si tinem cont de circumstante. Acum, cand incepem sa gandim altfel si luam anumite decizii, ne concentram si asupra partii materiale.
Daca totusi nu tinem cont de substrat, nu-i asa ca avem niste vise ascunse acolo, departe, adanc undeva?
Eu personal mi-as fi dorit sa cant intr-o formatie rock. Da, nu radeti. Zic asta fara sa tin cont de circumstante (vocea lipsa, tatic fara pile, antrenament deloc). Dar MI-AS DORI. Si fiecare are un astfel de vis....care probabil nu va deveni realitate niciodata.[Dar ma multumesc cu Karaoke :))]

Oricum, fara sa am vreun sfat pentru nimeni sau o simpatie pentru nimic, zic doar atat: Stiu ca la inceput de primavara visam mai mult. Astenie sau nu, nostalgie sau realitate, never mind, keep smilling :D

To be or not to be ...

Oh……gata cu euforia iubirii ? :)) Dupa cum bine ma asteptam, revistele au fost pline de...sugestii. De sosuri, mancaruri, lenjerii, cuvinte dulci, lumanari, dantela si tipuri de ruj. Da, minunatele instrumente de comunicare, revistele (cele de femei, evident) ne atrag prin sfaturi pentru o viata mai buna, uneori le cumparam “de fite”, ca deh, sa vedem ce se mai poarta, alteori au ruj cadou si ni se pare un pret rezonabil, sau poate apare vre-un articol cu papuselu’ din Twilight :P In orice caz, ar trebui sa fie o incantare sa te delectezi citind sfaturi de la alte cititoare, sfaturi de la cine stie ce psiholog, cu ce se imbraca vedetele, ce culori se poarta, intr-un cuvant...ce e in sau out. DAR am o nelamurire (evident, sunt campioana la a-mi pune cele mai ciudate intrebari :P ), pentru cine se presupune ca sunt aceste reviste? Ok. Le citesc si eu, si mama mea, si probabil profesoare de pe la faculta, tanti de la posta sau tipa draguta care vinde la Fornetti. Suntem cu vieti sociale si convingeri diferite, dar probabil toate am cumparat la un moment dat aceeasi revista. Ce ma amuza in mod special este faptul ca nu se face diferenata intre cititoare. Eu imi permit sa imi cumpar revista, o citesc, dar imi permit prea putin sa ma tin de sfaturile prezente in paginile ei. Ati observat ca TOATE se presupune ca mergem cu iubitii la restaurant? Toate vrem sa ne condimentam viata (sexuala sau nu)? Toate mergem la sala si vrem sa slabim si cautam diete. Toate lucram la birou, si vrem o mai buna colaborare cu sefii, evident ne permitem excursii in destinatii exotice. Ne permitem la fel sa ne exploatam hobby-urile, sa ne crestem copiii ca la carte, citim cum sa ne mentinem prietenii, ca e sanatos sa mancam echilibrat. Ne permitem sa ne uimim iubitu cu cea mai sexi lenjerie propusa, care e de la mai stiu eu ce casa de moda sau “da firma” si costa nush cate sute de euro. Toate ne permitem sa purtam 15 cm de tocuri, ca de, asta recomanda designerii. IN NICI UN CAZ nu purtam verde, ca nu e pe trend, ne fardam numai cu albastru si purtam genti de 2 ori mai mari ca noi :)) Daca ni se usuca pielea avem ca sugestii unt de corp la vreo 2 milioane, sau ca sugestie pentru persoane mai parlite....lotiune cu 1 milion. Cea mai tare chestie am citit-o acum vreo jumatate de an....ca sugestie pentru o seara incendiara....ARRRR=))
Sfat: Mergi cu iubitul la restaurant, la un moment dat scuza-te, ridica-te de la masa, mergi la baie, iti dai chilotii jos (presupunand evident ca sunt tanga, nu prelate de tir :) ) si cand te intorci la masa ii strecori discret in buzunarul iubitului. El va ramane surprins si va fi micul vostru secret, si abia va astepta sa te devoreze cand ajungeti acasa =)))))))) Va las pe voi sa comentati....

I DO!

<3>
I DO....hate Valentine's Day.
Am incercat sa subliniez acest lucru prin toate caile posibile.
Cat de falsi suntem? Cat de obsedati de porcarii?
Sincer...imi vine sa o iau la fuga cand vad sute de oferte la diferite produse, puse pe seama "minunatei" ocazii de Valentine's Day.
Inimioare rosii kitschoase, ursuleti cu "ai lov iu", flori diverse si "misto" aranjate, bijuterii la oferta, tarabe cu maimutoi, felicitari rooooz cu sclipici, catuse pufoase, lenjerie rosie menita sa iti innebuneasca pratenerul, sa il imbete...minunat, nu-i asa?
Da, minunat, americani wannabe ce sunteti, ca ce e al vostru nu stiti sa pretuiti da' in schimb tot ce e de "dincolo" e bun. Interesant, cat individualism! Si iar o sa fie revistele pline de articole erotice si idei speciale de noaptea lu valentin, de sugestii de vinuri, ciocolata si chiloti...
Si nu, daca va intrebati daca e vorba de frustrare...nope. Not at all. Chiar daca am avut sau nu prieten, nu m-a impiedicat sa urasc ideea de falsitate. NU AM NEVOIE DE O ZI CA SA IMI DEMONSTREZ SENTIMENTELE, si cu atat mai mult de sugestii cum sa o fac.
Asta e parerea mea si as vrea ca tot mai multi dintre voi sa fiti de acord cu mine.


O zi frumoasa...si plina de iubire :)

Copilarii....

Acum cateva zile am intrat in grupul “Guma turbo” de pe Facebook. Si cate amintiri au venit odata cu asta….nu mi-a venit sa cred.

Cate 3 gume mestecam odata, nu de alta, da greu incapeau 4....:P

Eu nu fac parte din generatia “pro” si ma bucur. Pentru ca inca am prins perioada gumei Turbo si faceam concurs “cine face cel mai mare balon de guma”. Apoi guma Turbo a disparut si au aparut “Cindy”, “Minty” (parca asa era) si alte asemenea...

Noi eram obsedati de statul pe strada, cat de mult se poate, noi acolo ne “chat-uiam” cu prietenii, acolo ne pupam pe dupa porti sau blocuri. Ne jucam “de-a moda”, “doctorii’, “de-a tata cu mama”:))))))

Colectionam abtibilduri de la “Action Man” sau “Sailor Moon”, si cine avea si catalog unde sa le lipeasca era chiar foarte tare ....La fel si copiii norocosi care au fost extra-cuminti si au primit de mosh Nick sau Craciun sau de “Iepuras” un “Joc pe televizor”, unde impuscam rate sau jucam Mario in disperare...

Cine nu avea papusa Barbi din piata? (Bine, erau si papusile superprofesioniste, dar recunosc ca la momentul cand am primit o Barbie la care sa ii pot indoi mainile si picioarele eram prea plictisita si cu pretentii de domnisoara). Erau papusi mai mult ca bataie de joc, cu un smoc de par in capul lor de plastic subtire...Ne intindeam paturica pe o bucata de iarba si construiam scenarii extraordinare, cu Barbie care asteapta un Ken :P

Sau, in cazul meu care am frate mai mic cu 5 ani, eram exclusa din grupul fetelor, pentru ca “asta micu’ ” rupea capul papusilor....astfel am ajuns sa construiesc garaje, sa fac casute in copaci, sa ma joc “de-a politia”, cu grupul de baieti....

Aaaaa, dupa ce am mai crescut, am ajuns la categoria “Flori fete si baieti”, unde ne rusinam de raspunsurile pe care le-am putea da sau primi sau jocul cu sticla, unde ne rugam in secret sa se opreasca sticla sa ne pupam exact cu cine “trebuie”...

Saream cate 5 ore “elastic” fara sa ne doara picioarele, sau sa ne plangem ca e prea mare efortul...

Organizam spectacole de poezii si cantece (la care eram mai mult decat varza) dar puneam taxa de 100 de lei pentru parinti sau orice alt specator care vroia sa ia parte, apoi imparteam banii si ne cumparam...ce altceva decat guma ? (in cazuri foaaaarte bune, cumparam suc, cu gust mai mult de acid decat de suc, dar care era o incantare pentru noi).

Ce ziceti de oracole? Asteptam cu nerabdare sa citim pagina cu “ce parere aveti despre mine” (stapanul/stapana oracolului), sau pagina cu “de cine va place”...ca sa batem numai apropoul la persoana care ne placea cu adevarat....

Mie imi starnesc rasul amintirile legate de reuniunile de clasa din scoala generala, unde aveai ocazia sa “dansezi”, (evident nu se poate spune ca era dans), unde baietii din clase mai mari veneau sa vada fetele “gatite”...fete care erau clar fara machiaj sau unghii pictate, ci doar cu parul mai rebel ca de obicei si in cel mai bun caz rochite sau camasa cu blugi (in perioada mea erau taaaare la moda cozile intr-o parte si camasile colorate la fete).

Eu personal sunt socata de anul in care am fost in tabara la mare....o saptamana de cosmar pe care nici acum nu as prea avea cum sa o fac sa decurga mai bine....Pentru ca a fost destinata sa fie un esec, o intamplare de care acum rad cu lacrimi....De la furnici in camera omorate cu parfum, la toalete comune undeva intr-un campus de casute, departe de locul unde eram cazati, la o usa care nu se incuia sau la chiuveta pe care daca te spijineai cadea, pana la mers la discoteca si ramas acolo ca nu stiam drumul de intoarcere, la proxeneti care au vrut sa rapeasca 2 fete din grupul cu care eram, mancare cel putin spus oribila la “restaurantul” unde trebuia sa mancam....Chiar o saptamana de cosmar, care pe un copil de clasa a 5-a il marcheaza....

Cine nu avea pantaloni trapezi si papuci cu talpa inalta era nimic. Andre era mai mult decat o moda, fetele il visau pe Laurentiu Duta, sau pe blondu’de la Animal X....Fredonam “Jimmy, Jimmy, iti plac fetitele-n bikini”, versuri care ni se pareau clar indraznete...

Sunt atat de multe incat nu ma pot opri din scris:))
Si stiu ca macar o parte au facut parte din viata fiecaruia.

Am lasat pe drum unele subiecte, pentru ca ar mai fi muuuulte de zis...Nu ezitati sa ma completati.

Sunt curioasa cate din prietenele mele de atunci ar fi dispuse sa vina la un “elastic session” asa de dragul vremurilor trecute....:P

2000+10

Acum, la inceput de an, avalansa de urari de bine ar trebui sa ne inalte...
Sondajele si premonitiile pentru minunatul an care vine nu intarzie sa apara, criza e mentionata peste tot, pe langa asta boli, razvratiri, razboaie, nemultumiri, lipsuri, fenomene naturale dezastroase...
Eh la naiba, let us live!

Cum iti asterni asa dormi.
S-a dus perioada sarmalelor, a cozonacilor si a vinului fiert ... (vorba unui prieten:"e ciudat sa fiu treaz":P) Maine e luni, e 4 ianuarie si multi dintre noi revin la servici, scoala... Si probabil multi cu sperante pentru un an mai bun si pentru realizari mai mari.
Un sfat am...lasati prejudecatile deoparte, mergeti inainte si cu cat va doriti mai mult un lucru, cu atat mai repede il veti indeplini:)
In general e bine sa iti impui teluri, sa ai o tinta...si s-a constatat de curand ca e mai bine sa iti tii planurile secrete:))
Adica sa nu spui nimanui ca anul asta ai de gand sa inveti mai bine, ca ai de gand sa pleci in croaziera sau ca ai de gand sa iti gasesti un gagic bogat. Sansele sa iti duci planul la bun sfarsit sunt invers proportionale cu numarul de persoane care stiu. Asa ca...munciti pentru voi, sperati pentru voi, ca pana la urma, daca stai sa te gandesti, nu iti baga nimeni in traista:))
Ca o concluzie...succes in tot ce vreti sa faceti, in tot ce sperati sa faceti si succes sa pastrati ce obtineti...