Nein, nein, nein, nein!

NU imi voi justifica absenta de pe blog si nici revenirea ...

Cei doi cititori fideli vor citi postarile oricand fara sa ma intrebe daca a murit blogul. Evident, nu sunt cruci postate deci blogul e mai viu ca nicicand!

Experienta absoluta de viata: Training in Germania

Nu sunt prima sau ultima. Dar compar munca pe plantatie pe care o fac la firma cu munca lor. Fara nici un fel de suparare din partea maimarilor, este munca pe plantatie numai ca nu suntem negri, suntem albi ( mai ales ca n-am mai vazut soarele de ceva vreme)

Cum e neamtu? 

Pff... asa cum il stim din clisee. 

Ii place sa se laude .. dar oricat de bine isi face treaba o persoana, sefu neamt nu va avea cuvinte de lauda. 

Pentru ca nu ii sta in fire. El e cel mai bun si el poate cel mai bine. La inceput am crezut ca numa' gura e de ei.  

Siiigur, faceeem, sicher sicher! Doar ca am un meeting de la 3. Si de la 4 altu. Si de la 5. Si maine toata ziua. 

Mno bun, nu se asteapta nimeni la alt program al unui sef de companie. Nimic de comentat. 

Da eu sunt aici 2 saptamani. TU m-ai chemat, asa ca faci frumos loc si pentru mine. Nu trebuie sa imi arati mie cat esti de ocupat ca nu de aia am venit.

Dar vai, dar stai. Am fost intrebata: "Unde se mai face asa proiect cum vrem sa implementam acum pe Germanica? A Spania?? Neaaaah, Spanien nicht gut. Franta? Frankreich? Ahahahhahahahaha" *A ras. Cu pofta. 

"Nein, nein, nein. Deutschland ii sparge la basca pe toti. Noi facem asa, modificam tot (vorbesc eu cu sefa a mare) si noi incepem si schimbam aia si aia, vedem dupa aia daca se potriveste pt celelalte tari."

Asa am facut, fara discutii. 

A, si ma cheama Frau Shukurean. Greu numele meu, de acord. Frau Shukurean, veniti la masa? Vin dara, daca platesti tu vin. Ca ospitalitatea nu e punctul lor forte.

 Totusi toate discutiile astea s-au purtat la  nivel inalt. Ma rog, ei ca in cazul meu... stim cum sta treaba. Mnu, ideea e ca sunt sefi. Treaba lor e sa faca ce vor.

Dar cand la final unu din ei a venit sa ma imbratiseze am realizat ca le-am intrat in sufletele alea inghetate. Arbeit mach frei... uhm... nein. M-am simtit captiva, dar respectata. 

Si nemtii, ca toti din companiile corporatiste, fac multe sedinte cu tema "Cum sa lucram mai bine" in loc sa lucreze naibii in timpul ala. 2 sedinte pe zi = cateva ore bune de munca.  Dar mno, vorba lunga ... bogatia omului in cazul lor, ca sunt platiti chiar bine! Why give a fuck? 

Eu in Germanica nu m-as muta. Nu as suferi ifosele cand merg cu trenul spre lucru. Au o mandrie extraordinara pe fetele alea albe si in capsoarele acoperite cu par blond. 

Da macar e buna berea, da bere buna e si la noi. Si macar aici pe strada mai vezi si barbati frumosi. 

Ps: Cand in sfarsit mi-a devenit ziua mai buna ca am avut un training cu un tip cu adevarat prezentabil am aflat cu mirare ca e.... francez. 

Vacanta part 2- OSLOve

Opera si vedere de pe cladirea operei in poza 2

 Primaria din exterior... nu ma asteptam la un asa interior totusi...

 Kitchos :P Gusturile nu se discuta;)

Street view

Now this is relaxing ;) Aaaaannnndd that's our ship!

 The perfect place to be!

Vacanta...

...intr-un loc superb. Pozele sunt facute de mine si Mishu. Nu suntem fotografi, nu ne-am gandit cum sa incadram imaginea sau la unghiul din care sa pozam, dar sunt locurile care ne-au ocupat mintile si ne-au incantat privirile timp de o saptamana. 

Asta e doar prima parte. To be continued! :) Enjoy!

 Biserica de Marmura - Marmorkirken - in Copenhaga.

 Cabanute

Kronborg Castle ( sau Hamlets Castle)

 Helsingborg - Suedia

Vedere din Spatele Castelului "lui Hamlet"

 Lejer...

 Tipicele mori de vant

 Oresund Bridge care leaga Suedia de Danemarca

 Arta, probabil :)

 Priveliste din Biserica de marmura

 Fabuloasa sirena...dezamagitor de mica. I-a fost furat capul de 2 ori :-S

 Schimbarea garzii

 Colectia de sticla de la muzeul Carlsberg: 16.453 de sticle...pline!

 Street view! Boy, I'm gonna miss that!

Lucruri simple

Era piesa aia acum cativa ani de la Activ... "In lucruri simple ma regasesc na na na ... "
Cei care ma cunosc stiu ca am o pasiune pentru ramele foto. As umple casa cu ele si chiar si peretii si tot mi-as mai cumpara. Tocmai pentru ca stocheaza atat de frumos amintirile...
Am deja o mini colectie, imi plac absolut toate tipurile dar le prefer pe cele din lemn si cu iz vintage. Am intrat (din pacate) doar ieri intr-un super butic, unde sincer m-as muta daca as putea. Si le fac reclama pentru ca au lucruri minunate! Sigur, nu e singurul de genu' dar e accesibil, e in Cluj (deci aviz amatorilor) ,e inspirational si perfect pentru lucruri simple adorabile.
 http://happydecorboutique.blogspot.co.uk/
Enjoy, o sa ii adaug si la lista mea de bloguri si in curand o sa aiba si un site de unde se pot comanda minunatiile :)

A happy day to all of you!

'Tui mama lui de respect...

Draga tanti iesita de pe la munci,

NU scrie nicaieri ca daca ai peste o anumita varsta scaunul din autobuz iti apartine. Atata timp cat esti apta sa stai in picioare, fara bagaje prea mari, nu ai 80 de ani si stai departe de locul in care stau eu, te-as ruga sa nu comentezi ca ocup locul din fata mea care tocmai s-a eliberat. Nu ma doare capu' ca esti frustrata si ma gandesc ca daca te fac batrana in alte conditii te superi. Deci nu fa pe mironosita fix in nenorocitul de autobuz ca ti-am ocupat scaunul, pentru ca platim la fel pe abonament/bilet. Si da, si io-s obosita si satula sa ma zdruncine 25u'. Dar afla ca la ora 5 cand ies de la lucru  tre sa pici de pe picoare ca sa am respect sa astept sa vii tu din fata autobuzului sa stai jos, mai ales ca observ ca nu ai cu cine sa te certi si te iei de mine, apeland la vesnica fraza aia cu tineretu'  . Esti o rusine pentru femeile din generatia ta (vreo 40 de ani avea!!!) ca le-ai facut pe toate batrane! :))
Circula te rog pe langa autobuz, acolo respectu-i mai mare. Pardon, legata de el. O sa ai un loc numai al tau! ;)

E absolut uimitor cum sunt cate unele bunici de 80 de ani care ai impresia ca isi dau duhul tinandu-se de bara in bus si te refuza cand le oferi un loc, probabil din mandrie! Ah, stiu tanti, tu esti modestia intruchipata, margelele tale galbene de plastic de la gat si machiajul cu mov mi-au aratat asta.. Si nu, nici data viitoare nu ma voi ridica.

Un inceput de samptamana ...neinghesuit sa aveti!

Oh, really?

Asta e o intamplare de anul trecut si nu stiu cum de am ratat sa o scriu, dar mi-am amintit intamplarea cand am vazut o fetita savurand o inghetata ... cu toata fatza (si rochtita, su un pic si cu sandalele) :))
Imi cumparasem inghetata inainte sa fie canicula afara pentru ca ma apasa o pofta de necontrolat...deh, girls and sweets, what can I say....
Mergeam spre casa iar din sens opus veneau o mamica si fetita ei. Fetita a fixat inghetata pe care o aveam eu in mana si a inceput sa strige:
Mami, vreau si eu! Maica-sa i-a explicat ca nu-i suficient de cald afara si ca o sa raceasca daca papa inghe ( mereu grijulii mamele astea :D ). Fetita a insitat, dandu-ma pe mine ca exemplu: "Mami, da si fata aia mananca inghetata! " Maica-sa ii da replica: "Da, dar ea e mare..."
Replica (adevarata!) pe care a dat-o fetitia: "Da .... nu-i asa mare, tu mami!" (1.53-ul meu impunator i-a fost suficient cat sa traga concluzia asta)

:)) Bang, in 15 secunde cat a durat toata faza asta m-am distrat copios. Ar fi trebuit sa ii cumpar eu o inghetata :))

Se poate?

Nu suntem noi, ca si natie, maestri in ale reciclatului, nu suntem nici macar incepatori daca ar fi sa ma iau dupa imediata apropiere. Putini stiu sau constientizeaza ca plasticul ne este cel mai mare dusman. Mergem la piata… luam 3 rosii, 2 castraveti si un pepene galben. Rosiile intr-o punga, castravetii in alta si pepenele nu poate fii luat in mana, tre pus si el intr-o punga. Ajungem acasa si le aruncam pe toate, aia de la pepene s-a murdarit si doar nu o spalam, daca trebuie luam alta. Mergem la supermarket, luam 100 de pungi de plastic mici. Ajungem acasa si le aruncam sau in cel mai bun caz mai invelim ceva in ele si apoi le aruncam. Sticle de plastic sunt peste tot. Cat efort trebuie depus ca sa reducem din muntii de plastic care “pasc” pe campuri? MINIM. Reciclam, refolosim. Cumparam pungi de hartie (sunt cam la acelasi pret, da probabil ca nu tin la fel de mult ca alea de plastic si nu poti transporta lucruri grele), in cele cateva containere care ofera posibilitatea sa impartim gunoiul pe categorii, sa incercam sa il separam, chiar daca altii nu au facut-o. Trebuie sa incepem de undeva, nu? Chiar daca nu avem containere ca americanii sa separam aluminiul care poate fi reciclat, macar sa incepem cu nenea dusman plastic.

Am vazut de curand o mama cu 2 baieti iesind din scara unui bloc. Copiii s-au oferit sa duca gunoiul, intreband: “Asta vine la plastic, nu mami?” (era o punga cu sticle de plastic).

Cat de greu poate sa fie?