Ce spui?

Ce spui?
Că nu-s normală?

Ei bine, fetele normale nu fac nimic măreț.

Pentru tanti

Dragă tanti de la orice ghișeu:

Eu vin la tine să plătesc facturi, adică să îmi fac datoria. Consum, deci plătesc. Deci vin la tine să îmi faci un serviciu pentru care esti PLĂTITĂ. Corect? Nu mă interesează că îți îngheață fundu în minichioșcu ăla petecit, că mănânci pateu la amiază sau că nu îți permiți sacoul ăla cu sclipici pentru cununia lu vecin'ta de la 5. Chiar sunt o insensibilă poate, dar nu mă interesează nici dacă ți-a murit pisica sau ți-o născut vaca un vițel de toată frumusețea sau fiu-to a făcut primul caca la oliță. Eu vin la tine cu factura/cerința respectivă ( și crede-mă, nu vin cu cel mai mare drag din lume, da' trebuie și o fac și punct) și aș vrea să te comporți normal și măcar să mimezi respectul ăla pe care AR TREBUI să îl ai pentru mine. Nu îți cer să îmi zâmbești, că nu cred că e chiar ok să belești fasolea toată ziua în chiosculețul/ din ghișeul ăla nenorocit. Dar nu cred că e cazul să îți expui frustrările în fața MEA pentru că am scris, nu mă interesează. NU ești pusă acolo să pozezi în victimă.

Am să îmi amitesc mereu de profu' de geogra din liceu care a venit la școală la o zi după înmormantarea cuiva foarte apropiat. (Deși avea tot dreptul să nu vină). Și surpriza, a venit cu aceeași seninătate cu care îl cunoșteam. Și asta nu pentru că nu ar fi fost afectat de cele întâmplate. Ne-a povestit sincer că el când calcă pragul unei săli de clasă, e profesor. Toate grijile și frustrarile de OM rămân în afara sălii de clasă. NU, nu am să uit asta niciodată.

Așa că, tantilor, luați aminte. Ca dacă nu am să vin să cer abonament pe 25 urlând și țipând ca arsă și am să fac crize existențiale în fața ghișeului. Punct.