BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

marți, 23 februarie 2010

Visezi?


Despre vise....vorbeste toata lumea. Cu totii ne-am facut vise, le-am alimentat, sau i-am lasat pe altii sa le alimenteze, sa ne sustina, sa fim siguri ca mai crede cineva in afara de noi. Sau poate nu, poate suntem singuratici si e de ajuns sa credem noi in visele noastre. Dreams come true....Yes, dreams come true, atata timp cat credem in ele (asa zice in carti si in teorie, acum fiecare cu ce crede si simte, nu vreau sa impun sau sa invoc absolut nimic...ca pana la urma, cine-s io? :P )
Dar....cu totii am visat sa devenim ceva, nu? Cand eram copii, cele mai frecvente vise erau sa devenim doctori, invatatori, piloti de avion, balerine sau mai stiu eu ce.
Eu personal, avand o baza serioasa (mama e asistenta, asa ca mi-a insuflat "pasiunea") eram convinsa ca o sa fiu doctor. Mama imi furniza materiale (seringi, comprese, flacoane) si eu, ca o fata extrem de silitoare, consideram toate papusile bolnave si le "administram" medicamente si injectii....cu apa. Numai ca papusile accpeta pe o parte si....scot pe alta :)))) Asa ca nu de putine ori am fost certata ca am udat covorul din camera :D
Fratele meu era fascinat de trenuri. Da....trenuri, nu masini. Asa ca la intrebarea extrem de enervanta "ce vrei sa te faci cand vei fi mare", el raspundea :mecanic de locomotiva :)) (spre dezamagirea neamurilor care vedeau in el un geniu)
Evident, acum nu mai are atractie catre locomotive si nici eu catre seringi sau alte de genu', pentru ca la simple analize de rutina cand mi s-a luat sange am lesinat....Halal doctor in devenire, nu? :)))
Oricum, daca stam sa ne gandim aceste dorinte tin de copilarie si tinem cont de circumstante. Acum, cand incepem sa gandim altfel si luam anumite decizii, ne concentram si asupra partii materiale.
Daca totusi nu tinem cont de substrat, nu-i asa ca avem niste vise ascunse acolo, departe, adanc undeva?
Eu personal mi-as fi dorit sa cant intr-o formatie rock. Da, nu radeti. Zic asta fara sa tin cont de circumstante (vocea lipsa, tatic fara pile, antrenament deloc). Dar MI-AS DORI. Si fiecare are un astfel de vis....care probabil nu va deveni realitate niciodata.[Dar ma multumesc cu Karaoke :))]

Oricum, fara sa am vreun sfat pentru nimeni sau o simpatie pentru nimic, zic doar atat: Stiu ca la inceput de primavara visam mai mult. Astenie sau nu, nostalgie sau realitate, never mind, keep smilling :D


duminică, 21 februarie 2010

To be or not to be ...


Oh……gata cu euforia iubirii ? :)) Dupa cum bine ma asteptam, revistele au fost pline de...sugestii. De sosuri, mancaruri, lenjerii, cuvinte dulci, lumanari, dantela si tipuri de ruj. Da, minunatele instrumente de comunicare, revistele (cele de femei, evident) ne atrag prin sfaturi pentru o viata mai buna, uneori le cumparam “de fite”, ca deh, sa vedem ce se mai poarta, alteori au ruj cadou si ni se pare un pret rezonabil, sau poate apare vre-un articol cu papuselu’ din Twilight :P In orice caz, ar trebui sa fie o incantare sa te delectezi citind sfaturi de la alte cititoare, sfaturi de la cine stie ce psiholog, cu ce se imbraca vedetele, ce culori se poarta, intr-un cuvant...ce e in sau out. DAR am o nelamurire (evident, sunt campioana la a-mi pune cele mai ciudate intrebari :P ), pentru cine se presupune ca sunt aceste reviste? Ok. Le citesc si eu, si mama mea, si probabil profesoare de pe la faculta, tanti de la posta sau tipa draguta care vinde la Fornetti. Suntem cu vieti sociale si convingeri diferite, dar probabil toate am cumparat la un moment dat aceeasi revista. Ce ma amuza in mod special este faptul ca nu se face diferenata intre cititoare. Eu imi permit sa imi cumpar revista, o citesc, dar imi permit prea putin sa ma tin de sfaturile prezente in paginile ei. Ati observat ca TOATE se presupune ca mergem cu iubitii la restaurant? Toate vrem sa ne condimentam viata (sexuala sau nu)? Toate mergem la sala si vrem sa slabim si cautam diete. Toate lucram la birou, si vrem o mai buna colaborare cu sefii, evident ne permitem excursii in destinatii exotice. Ne permitem la fel sa ne exploatam hobby-urile, sa ne crestem copiii ca la carte, citim cum sa ne mentinem prietenii, ca e sanatos sa mancam echilibrat. Ne permitem sa ne uimim iubitu cu cea mai sexi lenjerie propusa, care e de la mai stiu eu ce casa de moda sau “da firma” si costa nush cate sute de euro. Toate ne permitem sa purtam 15 cm de tocuri, ca de, asta recomanda designerii. IN NICI UN CAZ nu purtam verde, ca nu e pe trend, ne fardam numai cu albastru si purtam genti de 2 ori mai mari ca noi :)) Daca ni se usuca pielea avem ca sugestii unt de corp la vreo 2 milioane, sau ca sugestie pentru persoane mai parlite....lotiune cu 1 milion. Cea mai tare chestie am citit-o acum vreo jumatate de an....ca sugestie pentru o seara incendiara....ARRRR=))
Sfat: Mergi cu iubitul la restaurant, la un moment dat scuza-te, ridica-te de la masa, mergi la baie, iti dai chilotii jos (presupunand evident ca sunt tanga, nu prelate de tir :) ) si cand te intorci la masa ii strecori discret in buzunarul iubitului. El va ramane surprins si va fi micul vostru secret, si abia va astepta sa te devoreze cand ajungeti acasa =))))))))
Va las pe voi sa comentati....


miercuri, 10 februarie 2010

I DO!


<3>
I DO....hate Valentine's Day.
Am incercat sa subliniez acest lucru prin toate caile posibile.
Cat de falsi suntem? Cat de obsedati de porcarii?
Sincer...imi vine sa o iau la fuga cand vad sute de oferte la diferite produse, puse pe seama "minunatei" ocazii de Valentine's Day.
Inimioare rosii kitschoase, ursuleti cu "ai lov iu", flori diverse si "misto" aranjate, bijuterii la oferta, tarabe cu maimutoi, felicitari rooooz cu sclipici, catuse pufoase, lenjerie rosie menita sa iti innebuneasca pratenerul, sa il imbete...minunat, nu-i asa?
Da, minunat, americani wannabe ce sunteti, ca ce e al vostru nu stiti sa pretuiti da' in schimb tot ce e de "dincolo" e bun. Interesant, cat individualism! Si iar o sa fie revistele pline de articole erotice si idei speciale de noaptea lu valentin, de sugestii de vinuri, ciocolata si chiloti...
Si nu, daca va intrebati daca e vorba de frustrare...nope. Not at all. Chiar daca am avut sau nu prieten, nu m-a impiedicat sa urasc ideea de falsitate. NU AM NEVOIE DE O ZI CA SA IMI DEMONSTREZ SENTIMENTELE, si cu atat mai mult de sugestii cum sa o fac.
Asta e parerea mea si as vrea ca tot mai multi dintre voi sa fiti de acord cu mine.


O zi frumoasa...si plina de iubire :)