Ma adresez in acest post in special persoanelor care au frati mai mici....stiti ca intervine o oarecare gelozie sau invidie pe "asta micu"...care cand apare asa deodata in familie parca iti ia tot ce ai avut...mai ales daca ai fost rasfatatu lu' mami si tu primeai tot....:))
Si ce te faci cand tu, ca un copil naiv ce erai, credeai ca il si poti lua cu tine la joaca...dar cand il vezi ca numai plange si maraie si face caca deja visele ti-s spulberate :)))
Si intr-un final, cand creste fratioru/surioara si cand ar fi posibil sa-l/s-o iei cu tine la joaca, brusc nu-ti mai trebuie ca simti ca te incurca...mai intervine si mama care se asteapta sa va jucati frumos impreuna ...dar evident tu mai bine imparti jucariile cu necunoscutii sau vecinii de pe strada decat sa il lasi pe ala micu sa iti atinga pretioasele jucarii :P
Sunt curioasa ce farse i-au facut altii fratelui/surorii mai mici....:-? Pentru ca eu simteam asa o bucurie cand imi reusea cate o prostie care il enerva sau il facea sa planga...ma facea sa par puternica, chiar daca mama urla si dadea vina pe mine :))
Ce imi vine acum in minte e faptul ca fratele meu mai mic (care acum e cu vreo 3 capete mai inalt ca mine) nu putea pronunta unele cuvinte corect, sau si mai amuzant, inventa substitute pentru cuvinte. Eu m-am legat de faptul ca pentru sare si zahar fratele meu avea acelasi cuvant: bunti!
Nu ma intrebati de unde pana unde, habar nu am, da eu zic ca bine ca ne-am prins cam ce vrea cand cere bunti:))
Eu, ca un mic devil ce eram, am profitat de asta, si cand copilu obsedat de dulce a cerut bunti, am vrut sa ii dau o lingurita pliiina de sare!!! mwuahahahahha!!! >:)
DAAAAAAAAR...in momentul ala a intrat mama pe usa si....primul impuls a fost sa inghit eu ce era in lingurtia :(( TZAPA, originala nu? :)) Ce sa fac, am baut 2 pahare de apa, m-am strambat de vreo 2 ori cand mama nu se uita si...gata! Frustrata toata ziua :)))
Eh ce sa faci, asa intamplari nasc amintirile de care radem acum, nu?
De ce scriu toate astea? Pentru ca peste vreo 2 saptamani fratiorul meu mai mic nu va mai fi asa de mic...adica va fi major:)
Si pentru ca sunt curioasa daca si voi ati jucat farse fratilor mai mici...Astept sa imi spuneti:P
O zi buna:)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Confesiune venita pe mess de la Andreea Oancea (Samyra) :P
"Sunt si kzuri in kre cel mic ii face o farsa celui mare. Si aici ma regasesc eu...Intr-o seara...knd nu aveam ce face, m-am gandit eu asa: " ce-ar fi sa-i fac o mica farsa la surioara mea cea mare?"..zis si faqt! Intru in kmera la sora-mea, o trezesc
intr-un mod destul de "brutal", zikndu-i k imediat trebuie sa plece la scoala. Se trezeste ea speriata, incepe sa se imbrace, bolboroseste k nu si-a faqt nush ce proiect...si incet incet e gata de plekre....s-a uitat la ceas, dar nu realizase k era doar 20:30....iese pe usa....coboara.....si ies eu pe geam si o strig: "Delia, hai inapoi, e numai 20:30"aoleu...numai putea de ciuda....va dati seama dak o lasam sa mearga pana la scoala??) cred k vb tot singura....si de atunci mi-a promis k o sa mi-o coaca si ea...dar nu a reus
Samyra: dar nu a reusit nici pana in ziua de azi..."
Hmmm....noi faceam pozne impreuna, si il aparam cand baietii mai mari se luau de el. Mama ne impartea frateste orice. Ma distra teribil ca fratele meu era atat de credul si naiv, incat credea tot ce spuneam. Intr-o zi, cand ne jucam in fata blocului de-a mama si de-a tata cu inca cativa copii, am facut o .."supa". Aveam niste mini ardei iuti, si l-am prostit sa manance unul:)) Bineinteles ca i-a luat gura foc si m-a parat mamei.
O alta situatie, cand eram mai mari, ne bateam, si ca sa scap de ploaia de palme, m-am prefacut ca am lesinat. S-a speriat si a venit la mine "esti bine? dodo? esti bine?" :)) cred ca aia a fost ultima data cand ne-am batut ( nu stie nici acum adevarul).
Oricum fratele meu e de nota 10, nu mi-as fi dorit nici sa fiu singura la parinti, nici sa am o sora in schimb.
Trimiteți un comentariu