Iesim?

De cand asteptam sa ies in oras la un vinut, un ceai, o poveste....Imi era dor, dat fiind faptul ca pe vara totul a fost cu susul in jos in privinta asta :)
Dar ce sa vezi...pana si partea asta o privesc cu alti ochi. Poate trebuie sa invat sa ma rebucur de prezenta prietenilor...si nu zic ca nu o fac, dar arunc cate un ochi si la falsiatea din jurul meu. Pur si simplu nu ma pot deconecta.
Incerc din rasputeri sa nu imi arunc privirea la domnisoarele care sunt muuult prea deplasat imbracate pentru un ceai intr-o cafenea. Nu zic nimic, gusturile nu se discuta, dar varicele facute de tocurile de 2 m se discuta ...peste vreo cativa ani. Chelneritele vin plictisite, parca au o fata de pedepsite ca trebuie sa te serveasca si pe tine, desi ar putea foarte bine sa se bucure ca e cafeneaua plina si ii iese ceva bacsis (chiar daca nu foarte mare). Si vad din nou atitudinea de pisicutza frustrata : "Ce doriti?" ( a se citi pe un ton plictisit si matzait). Ok, comandam. Incepem discutii diverse (intrerupte oarecum de baiatu amarat care vinde trandafiri ca sa isi intretina existenta- si care in momentul de fata chiar castiga mai multi bani ca mie). Imi reintorc privirea la masa. iarasi discutam, radem, glumim. Ma afum bine, mai ceva ca un carnacior de la alimentara. Iesim afara cu gandul sa plecam. Mergem la o pizza. Dupa meniu asteptam 10 minute. Apare frustrata nr 2. Comandam.
Cer un ceai.
-N-avem.
Ciocolata calda.
-N-avem
Nestea.
-Numa' de lamaie.
Ok, bun si ala :-<

Pizza vine dupa 20 de minute.
Intre timp cercetez incaperea....adica in traducere...ma uit pe pereti. Pe plasma din spatele meu ...Program de sport. In celalalt pub ...fashion Tv. Nu-i asa ca astea sunt optiunile? Peste tot dai de TV-uri frumoase, plasme achizitionate in ton cu incaperea....pornite si puse pe MUTE. Pe Fashion Tv, Sport.ro sau Euforia Tv. Mno, o fi vre-un ton general :-??

Plecam in sfarsit acasa. Cu busu, ca doar suntem studenti :)

Deci, facem o iesire? :P

Pic si poc

Perioada asta e ciudata. De fapt cred ca toamna tarzie e ciudata. Exceptand faptul ca vremea de afara e pe invers, sufletul meu stie ca e toamna. Si sunt foarte analitica. Analizez fiecare gram de noroc, fac bilantul a tot ceea ce am primit/dat/acceptat in trecutul apropiat sau indepartat. Poate nu sunt singura care simte asta, dar e de-a dreptul enervant cand analizezi pana si de ce produsele din magazin sunt aranjate intr-un anumit fel. Poate sunt eu rupta de realitate, sau poate pur si simplu realitatea e rupta de mine :)
Ceea ce am observat eu azi (ma leg de ziua de azi ca sa nu vorbesc IAR din amintiri) e ca sunetm un popor de incuiati. Ei bine, stiu, stiu, nimic nou pana acum.
Dar voi ati observat ca noi suntem POPORUL MALLURILOR SI AL BISERICILOR? Deopotriva credinciosi si pacatosi ?:)) Sau fiecare generatie cu MALLul ei?
Cred ca pe fiecare strada se ridica cate o biserica, desi, fara suparare, si astea care sunt gata sunt aproape goale. Conceptia e gresita....nu tre sa avem mai multe biserici ca sa ne ajute Doamne Doamne sa scapam de conditia jalnica...tre sa ne miscam fundu si sa punem mana pe treaba, ca de aia ne-o dat Doamne Doamne 2 maini si 2 picioare! Ridicam biserici gramada, facem donatii pentru constructia a nush ce biserici in varf de deal...chestii care mi se par ilogice! ( Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu partea religioasa in sine, nici nu contest nici nu aplic).

Apoi de malluri...nu mai zic! Plin de oameni, toti se agita, cumpara, vaneaza... Supermarketurile pline, mallurile la fel, stai la casa o ora sa iti platesti o pita si un cremvusti...

Si ce concluzie tragi? Noi chiar avem bani! Gramada. Si suntem credinciosi. Tare.

....Pacat ca ne ducem la biserica numa ca sa ne etalam tinuta din mall...

COPY/PASTE

Liceu

Da. Traiesc din amintiri. Repet. Si nu imi pare rau. Pentru ca diferenta e ca nu renunt la prezent pentru ele, ci le evoc . Pentru ca prezentul e uneori prea crunt si trece prea repede. Si atunci ma baricadez undeva acolo intr-o amintire care ma face cel putin sa zambesc, daca nu chiar sa rad bine.

Navigand de curand pe minunatul Facebook, am dat peste comunitatea “I love Cluj” care a ridicat o tema de discutie menita sa trezeasca feed-back. Si anume….”Ce metode de copiat foloseai in timpul scolii?”

O duduie foarte revoltata a inceput cu niste posturi foarte atatcatoare, ca i se parea ei ca prin comenturile unor persoane s-ar incuraja copiatul, si Doamne feri tanara generatie ar putea fi afectata. Sa fim seriosi, nu am auzit ceva mai penal ca asta…WAKE UP domnita, nu incurajeaza nimeni copiatul (Desi vorbim probabil de tanara generatie care are muuult mai multe posibiltati si ocazii de copiat decat am avut noi vreodata). Deci, ca sa lamurim problema, NU incurajez copiatul, dar nici sa treci prin 4 ani de liceu si 3/4/5/6 ani de faculta tocind ca fraieru chestii inutile, pe care le poti lua foarte simplu dintr-o sursa externa (si cu siguranta viata ta nu va fi ratata din cauza asta).

Acum ca am lamurit oarecum problema, vreau sa imi amintesc cu placere de momentele in care reactiile la chimie pareau doar o insiruire de litere si cifre (pe care niciodata nu le-am inteles) sau de momentele cand anii bataliilor la istorie erau ilogici. Pe vremea cand nu existau casti de bagat in urechi si mp3-uri ascunse pe sub haine, cand prietenii nu erau atat de binevoitori sa stea un ceas sa iti sopteasca la telefon subiectul existau totusi metode mai mult sau mai putin eficiente care ne munceau creierii casa le punem in aplicare.

Raportat la mine, preferam metoda scrisului pe banca. Desigur, nu incapea o carte intreaga, abia incapea o lectie, dar ideea era sa ai habar de subiect si sa completezi cu informatiile scrise pe banca (informatii gen cifre, ani, inaltimi, formule). Nu pot zice ca m-a ajutat foarte mult, dar macar stiam ca riscul nu e prea mare, bancile fiind deja mazgalite cu desene abstracte, asa ca mini-formulele mele erau foarte putin vizibile.

Nu mi-a placut niciodata metoda copiutelor/fitzuicilor, mereu ma incurcam in ele, nu mai stiam care pe unde vine si in plus era riscant sa cauti subiectul cu capul sub banca. Isi mai gaseau ele loc prin maneca, dar erau destul de greu de ascuns.

Metoda “RACELII” e foarte amuzanta, dar a trebuit sa ma asigur ca nu o plesnea rasul pe colega de banca. Pentru ca…ma prefaceam racita, scriam intr-un servetel/batistuta de hartie tot ce ma interesa si…trageam cu ochiu in timp ce “imi suflam nasu”. Riscul e sa te trezesti cu urme de pix pe nas:))

Dragii mei…. Astept sugestii, mai sunt cu siguranta metode de care poate nici n-am auzit sau pe care cu siguranta nu le-am folosit :P Tocmai de aceea va provoc sa ma luminati, nu de alta, da’ a inceput scoala si pentru mine saptamana asta si am nevoie de back-up :p

Va tzuk de la CLUJ :D

Back home. Sau bec houm?

5 motive pentru care nu ma bucur ca sunt acasa (as gasi si 20 dar nu vreau sa fiu rea din prima)

1. Prima statie in care a oprit microbuzul la intrarea in tara a fost o benzinarie, unde m-au intampinat 3 caini vagabonzi. Nu au trecut 5 minute si au venit 3 cersetori (cu vesnica replica"Ajuta-ma si pe mine cu 2 lei)"

2. Mergand cu microbuzul am avut impresia ca merg cu caruta.

3. Am luat un taxi pana la noul meu apartament in cluj si soferul mi-a povestit de politicieni si de viata grea din tara asta...

4. A doua zi , cand am mai parcurs un segment din drum pana la mine in mini oraselul natal, asteptand in statia de bus o mamica l-a dezbracat pe ala micu ca il scapa pishu...si l-a pus sa faca pe gardul care se afla la un metru de mine.

5. Ca drumul spre casa sa fie mai lung un tractor era pur si simplu "parcat" pe sosea, fara sofer, fara alte semnalizari...si chiar inainte de intrarea intr-o curba.

Ce sa faci? Sa injuri? Nu ajuta...Taci si inghiti...

Little big brother:)

Ma adresez in acest post in special persoanelor care au frati mai mici....stiti ca intervine o oarecare gelozie sau invidie pe "asta micu"...care cand apare asa deodata in familie parca iti ia tot ce ai avut...mai ales daca ai fost rasfatatu lu' mami si tu primeai tot....:))
Si ce te faci cand tu, ca un copil naiv ce erai, credeai ca il si poti lua cu tine la joaca...dar cand il vezi ca numai plange si maraie si face caca deja visele ti-s spulberate :)))
Si intr-un final, cand creste fratioru/surioara si cand ar fi posibil sa-l/s-o iei cu tine la joaca, brusc nu-ti mai trebuie ca simti ca te incurca...mai intervine si mama care se asteapta sa va jucati frumos impreuna ...dar evident tu mai bine imparti jucariile cu necunoscutii sau vecinii de pe strada decat sa il lasi pe ala micu sa iti atinga pretioasele jucarii :P
Sunt curioasa ce farse i-au facut altii fratelui/surorii mai mici....:-? Pentru ca eu simteam asa o bucurie cand imi reusea cate o prostie care il enerva sau il facea sa planga...ma facea sa par puternica, chiar daca mama urla si dadea vina pe mine :))

Ce imi vine acum in minte e faptul ca fratele meu mai mic (care acum e cu vreo 3 capete mai inalt ca mine) nu putea pronunta unele cuvinte corect, sau si mai amuzant, inventa substitute pentru cuvinte. Eu m-am legat de faptul ca pentru sare si zahar fratele meu avea acelasi cuvant: bunti!
Nu ma intrebati de unde pana unde, habar nu am, da eu zic ca bine ca ne-am prins cam ce vrea cand cere bunti:))
Eu, ca un mic devil ce eram, am profitat de asta, si cand copilu obsedat de dulce a cerut bunti, am vrut sa ii dau o lingurita pliiina de sare!!! mwuahahahahha!!! >:)
DAAAAAAAAR...in momentul ala a intrat mama pe usa si....primul impuls a fost sa inghit eu ce era in lingurtia :(( TZAPA, originala nu? :)) Ce sa fac, am baut 2 pahare de apa, m-am strambat de vreo 2 ori cand mama nu se uita si...gata! Frustrata toata ziua :)))

Eh ce sa faci, asa intamplari nasc amintirile de care radem acum, nu?
De ce scriu toate astea? Pentru ca peste vreo 2 saptamani fratiorul meu mai mic nu va mai fi asa de mic...adica va fi major:)

Si pentru ca sunt curioasa daca si voi ati jucat farse fratilor mai mici...Astept sa imi spuneti:P

O zi buna:)

Un fel de concluzie.../conclusions

Whenever we look back to see what we’ve done with our lives we realize that many choices were influenced by the persons around us. I, for sure, had a lot of people in my life that made me think about my options. I want to thank them all.

I just want to stop for a while to see what I learned this summer.

First of all, BEATRICE made me take into consideration spending my summer in USA. She is special to me (and she knows that, we have a background J) and she made the greatest thing ever convincing me it will be the best summer in my life. It was.

Besides, I like to try new things and I like to meet new people. But…I didn’t want to just meet people. I wanted to make friends ;)

And I did…damn, I met the most wonderful people ever!!!

First of all, living with almost 40 people is hard, but you know for sure that parties just start with no reason. Of course, there were problems with neighbors, managers, sponsors…but we can’t really have just perfect days.

I want to thank to Julia, because she was always by my side, Sammie for being so sweet all the time, Lidia for helping me get extra shifts at work in the beginning when I didn’t know anybody, Cagdas for being such a good manager (man u should do a career out of it), Sandy for making me feel like I have a better half in this world J, Bow for taking me to the pony ;), Baha for being so funny and making me laugh all the time…All of the people I met were nice and funny, but you gather around you the ones that can keep up with u ;)

And….of course, I want to thank you, my dear ROMANIANS, who kept me smiling all summer long…I am glad that we can meet all and just look behind at the beautiful memories…I’ll reserve for you a different article ;)

When I first started working, it felt strange and funny at the same time, because this is how u feel when you’re doing something for the first time. It wasn’t a hard work, especially because I liked it.

I felt weird when people were asking me how my home was, what’s different in Romania…J) I saw trough them a more mature public, at age of 16 working and I admired each one of them J

Thanks to Tarron, I have a new T –shirt right now, and I’m really proud of it :D. I met all kind of people in than waterpark, some of them pretty curious about me or my lifestyle J

So…Thank you Saige for making me feel comfortable, you are the most organized person I know J

Thank you Molly for being friendly and sweet :P

Thank you Brandy for letting me be your friend J

Thank u Chance for helping me that much, I will never forget u.

Thanks Caleb for listening to me all the time :D

And thanks Chris for making me laugh all the time J)

Thank u all for accepting me, it was a pleasure to work with you, wish you good luck and have fun, I hope I’ll be back to visit you someday :D

With friendly love,

Andreea :X

Am implinit un an...

...Si nu sunt nici pe departe asa mare pe cat ar trebui sa fiu. Si asta pentru ca am avut alte preocupari si nu l-am pus pe Bebe Blog pe primul loc. Dar va promit ca va urma un an interesant, pentru ca ii voi dedica mai mult timp lui Bebe Blog si pasiunii de a scrie....pentru voi.
Din pacate nu am adunat 1000 de vizitatori, dar cred ca oamenii care au citit au revenit pentru ca le-a placut sau au fost curiosi sa vada ce imi mai scoate mintea asta incurcata. Indiferent de motiv, va multumesc.

Andreea.