PloO

Tura trecuta de ploaie de care parca nu mai scapam, am surprins cateva imagini care mi s-au parut mai mult decat simpatice si uite, si ploaia poate fi draguta... sau sa zicem cel putin ca urmarile ei :) Pozele sunt facute in Cluj, primele 2 in Manastur si ultima in Mihai Viteazu'. Mie  porumbeii astia nebuni mi-au facut ziua mai frumoasa :) Inceput frumos de saptamana sa aveti :* Ah, am sa iau aparatul la mine, poate surprind si vreun politician care se spala...de pacate.

Blestemul prietenelor

Inca de cand suntem mici cautam compania persoanelor care se potrivesc cel mai bine cu caracterul nostru. Ei bine... eu cred ca majoritatea fetelor au ceea ce se numeste BFF:)))  (Best friend forever)

Eu am sa povestesc pe superscurt ce s-a intamplat cu prietenele mele dragi...

In scoala primara am cunosut-o pe Sonia, care mi-a fost prietena si confidenta in vremurile alea de gandire intensa... a problemelor banale de clasa a 4. Asa ca in momentul in care am aflat ca se va muta definitiv in Germania m-am inchis in baie si am plans o zi intreaga. 

Si asta era doar inceputul... Dupa nici un an, Delia care imi facea verile mai frumoase (venea la bunica ei care locuia langa mine) a plecat si ea in Germania... Si numai eu stiu cat am suferit ca nu mai aveam cu cine vorbi spaniola pocita invatata din telenovele si juca piese de teatru inventate de noi.

In anul 1 de facultate m-am mutat cu Ana, care m-a invatat o gramada de lucruri. Numai ea stie in cate planuri (tampenii) m-a sustinut si cum mergeam sa mancam Mc la 12 noaptea. Acum e in Germania ( bravo ei, merita apreciata si sa fie cea mai fericita).

In anul 1 de master cand am hotarat sa ma mut la Cluj am cunoscut fenomenul Beatrice :)) Care m-a convins sa plecam in America pe perioada limitata si acolo a ramas!!!!

Inca sper ca vine acasa si intoarcem Romanica cu susul in jos impreuna :D Bea draga, cineva se gandeste la tine :D

Eh ... de ce am insiruit  toate minidramele mele? Pentru ca se intampla din nou!

Draga mea colega si prietena...pleaca. Pleaca tai in America, departe tare. Cu ocazia acestui post de vaicareala eu, Cristina si Orsi vrem sa ii multumim lui Miriam pentru prezenta ei atat de animata  si colorata... Pentru mine cel putin a fost SI o prezenta linistitoare, cand aveam un "of" pe sufletelu meu mic... si a reusit sa ma faca sa o simpatizez din primele minute de conversatie...

Iti multumim pentru crizele de ras, pranzurile comune si criticile constructive. Ai sa fii bine acolo, mai ales ca noi ne vom gandi la tine :D

Cu mult, mult drag ...Noi :*

PS: Miri e blondina...


Inca un PS: Aici am scris doar despre fetele care m-au parasit, am in jurul meu persoane minunate carora le multumesc ca ma suporta :*

Problems

People’s problems

At first there are no problems for you, your mom deals with them.

Then there are peeing problems.  Hmmm, where to pee, where to pee?

At the age of  5 they become “where the hell to hide so no one could find me” problems and probably “What the hell is that between my legs” problem.

There could be this problem called “Computer games mania” but your parents will make sure you pass this really fast. But they don’t always succeed, as there are some people (80%) that can not get rid of this problem for a long time.

At 10 there are “what is school for” problems. That lasts until you finish school.

At 12 there are “boys vs girls” problems  and shortly after you discover porn.

So they become porn problems. If you’re not smart enough they will haunt you for the rest of your life.

In a few years you will have what’s called “Rebellion issues” and  “Loosing virginity” problem.

Then you finish high school.

You probably want to go to college but the main problem is money. And yes, this is for the rest of your life if your dad is not Bill Gates.  And no, money does not buy happiness. But it certainly makes it grow :->

After that every problem is damn important. And it certainly does imply some peeing or screwing, but at a serious level.  

The end

PS: This is a negative post and I’m proud of that.  My “No internet” problem is haunting this blog and it’s partially my fault :P

Trecutul din prezent

Multi ma acuza ca traiesc in trecut. De fapt, intr-o oarecare masura, toti traim in trecut. De fapt… e gresit spus. Trebuie sa stii sa traiesti in prezent cu gandul la trecut ;)

Fara sa incerc sa fiu moralizatoare, hai sa facem un bilant. Daca nu ai trai cu imaginea a ceea ce ai facut, e foarte probabil sa faci anumite lucruri in prezent, care va devein si el trecut. E logic pana la urma ca ne definesc greselile sau fericirile pe care le-am trait. Daca o anumita situatie te-a facut sa te simti stanjenit ( un club, un anumit loc sau de ce nu o anumita persoana) stii sigur ca in viitorul care va deveni prezent nu vrei sa mai ai de a face cu el/ele.

Asadar e normal sa scriu/povestesc/zambesc cand ma gandeasc la situatii pe care le-am trait. Si voi faceti la fel, numai probabil nu scrieti despre asta :)

Live and learn, zice un bun prieten !

Sa aveti o saptamana frumoasa!

(NE)multumire

Bun venit in Romanica.




Litoralul e distrus.

Strazile au din ce in ce mai multe gropi.

Parlamentarii (monkeyz with suits) pleaca in Congo la mancat de banane.

Invatam ca fraierii si stam un an sa gasim un job acceptabil.

Credem ca multinationalele ofera corn cu ciocolata cand de fapt ofera pita uscata de 3 zile .

Totul functioneaza pe sistemul “lasa mai ca merge asa” sau…pe SISTEM, daca stiti la ce ma refer.

Si cu tot patriotismul (fals) afisat de multi, si eu as avea o parere cat se poate de proasta de tara aia pitica si cu oameni prostanaci, tara care are de toate’ da nu stie sa foloseasca nimic.

De unde frustrarea asta?

De la o intamplare recenta…

In tren, ruta Cluj-Budapesta.

2 turist straini.

Vine primul control (din cele 6), sa controleze biletele. Totul ok. La fel si in cazul celui de-al doilea rand de controale. Apoi pe teritoriul Romaniei, controlul de la vama, pentru actele de identitiate. Apoi controlul de bilete in Ungaria.

Studentii de vizavi nu a veau bilet bun. Cum mah, cum adica cand 2 romanashi mancatias au controlat biletu si a fost totul in regula?

Mno bun, toata lumea nedumerita… Baietii (sau mai bine Bietii) aveau un singur bilet, doar DUS si platisera pe el dublu. Vorbind engleza perfect, ma indoiesc ca au cerut ei gresit, dar oare fatuca din gara la ce s-a gandit? Au cerut 2 bilete si au primit unu’ singur pentru care au platit dublu. Cum sa fii mah asa de nepasator sa iti bati joc de oameni? Si cum sa explici faptul ca aia doi controlori nu au vazut nimic in neregula??? Sau … dupa zicala “great minds think alike” e la fel pentru stupid minds?

Ca sa nu mai vorbim cat de inadmisibil mi se pare ca intr-un tren international sa nu stii sa vb engleza (cazul controlorului ungur).



Astea fiind zise… desteapta-te romane!

Check-in

Poza nou uploadata pe Feisbuc.
Cu o fata.
O fata care priveste in sus spre nemurire.
N-am nimic cu poza, fiecare e liber sa faca ce vrea.
Primeste vreo 3 likeuri
2 comentarii.
Hopa… unu din ele “Foarte faina fata”
Raspunsul fetei… “Multumesc Doamna Profesoara”
Mno amu nush daca profa era/e tanara, tinea cursuri pe net sau e pur si simplu nonconformista.
Dar sunt de parere ca fb-ul e strict pentru pustani fara ocupatie. Asa ca mine. Sau pentru cei care vor sa se combine. Sau sa is promoveze blogu. Asa ca mine. (Chiar ma gandesc serios sa il inchid la un moment dat)

Dar de ce, daca esti profa si ai feisbuc, de ce ai da likeuri si comentarii elevilor tai? Care mai e respectul pe care il vor avea ei pt tine? “Aaaa, lasa ba, ca asta de romana mi-i pretena pe feisbuc, ieri mi-o comentat poza in care aveam fata aspiranta ca eminescu, ii clar ca imi da 10! Daca nu o santajez, ca am vazut ca i-o dat profu’ de sport like la poza din parc. “
Sunt sincer ingrijorata.

Status: Ajutor, raman corigent la mate.
Profu de mate likes that. Profu de fizica se prapadeste de ras. Colegu din 11 A scrie”Si eu”

Maine nu facem ore.
12C Likes that.

Ca sa nu mai zic de penalitatile alea de chestii cu “check in” care ii isterizeasa pe pustani.

X is in ora de mate here- “Colegiul Economic Sibiu”

Hai nu zau si noi ar trebui sa dam like de fericire ca tu esti la ora de mate? Nu pisi, e o chestie normala. TREBUIE sa fii in ora de mate.
Si faptul ca celealalte doo plictisite de colege iti dau like nu e extraordinar. Nu, chiar nu e.

Mai bine v-ati pune “In a relationship” cu viata reala si lasati prostiile.

With or without you....

Fire sociabila, de la mama natura, cu nevoie mare de prieteni si povesti, cu atittudine pro fata de retele de socializare (a se intelege schimbatul pozei de profil odata pe saptamana), cu nevoia de a scrie si a impartasi chestii care mi se pare mie ca v-ar prinde bine si voua…. Am avut recent ocazia sa experimentez ceva unic, ceva care pe altii i-ar dobora si i-ar rupe de realitate, ceva mai mult sau mai putin explicabil dar…. Prin care ar trebui sa treceti TOTI.

Dintr-o situatie mai mult sau mai putin logica/normala/posibila am ramas fara internet. Vreo luna. Apoi…fara laptop. Alta luna. Apoi fara cablu TV. Forever, ca nu mi-i dor de el. Dar… am fost pusa in situatia sa… nu stiu ce sa fac. A se intelege ca erau grade cu minus afara cand s-a intamplat lucrul asta… deci nu, am refuzat sa pun mallurile pe lista de optiuni, parcurile din pacate la fel. Cafenele… ei bine, nu mersi, nu toata ziua cel putin. Asadar… Ce oare sa fac? Colegele- la lucru. Buuun singura in casa, cu radio. Da, radio. Si nu, nu Pupatfm. Nici altul de genu’.

Am citit mai multe carti, chiar foaaaarte faine.
Am gatit mai mult :D Si da, apartamentul 34 de la nr 2 de pe strada X din cartierul preaminunat Manastur inca exista.
Am reusit sa aranjez anumite lucruri pe care credeam ca nu o sa le mai rezolv niciodata din lipsa de timp.
Acum ca a venit caldura (si internetul inca nu) am sa ma pliiiimb. Muuult. Ca celulita nu pleaca stand pe facebook. Nici la tv. Si nici buna dispozitie nu vine de pe facebook.

Asadar nu, nu am murit. Mi-a prins chiar foaaaarte bine. Mai vreau. Sigur ca o sa reconectez, dar vreau sa stiti ca se poate si fara, e vindecabil !

O zi frumoasa si spor la toate :D