Of Of....sunteti alaturi de mine, stiu. Nu aveti cum sa nu simtiti la fel. Trebuie sa ganditi ca mine. Adica...nu aveti de ales:)
E decembrie. Inca nu e dar mai sunt doar cateva zile, mult prea putine. E decembrie si frig. Si mintea mea e inghetata...
In decembrie e momentul in care tragem linie. Adunam tot ce am facut sau ce am fi vrut sa facem.
DAR...Cum era mai demult va amintiti?
Cat ne cutremuram cand venea luna decembrie? Pai eram speriati intr-un sens bun:) adica...trebuia sa fim cuminti, ca de acum incepe MOSU' sa asculte pe la geamuri, nu? Trebuia sa fim muncitori sa confectionam cele mai frumoase ornamente de brad (care evident mama le punea undeva in spate in brad pentru ca erau hidoase), sa ne gandim cu ce sa ii surprindem pe parinti, ca sa ne aduca mosu' cea mai frumoasa chestie de pe planeta, fara sa stim ca de fapt cadourile sunt de mult cumparate de ai nostri si ascunse in cel mai intunecat colt al dulapului ca noi sa nu ajungem, trebuia sa pregatim un repertoriu de povesti, poezii si cantece pentru mos, care sa fie cat mai scurte , ca mosul nu are timp, trebuie sa viziteze o lume intreaga, nu?
Stiam ca nu ne va mai tine nimeni socoteala cate prajituri bagam pe sub nas si ca ciocolata e in loc de mic dejun...eram mai mult decat entuziasmati de ideea de sarbatoare, de haine mai frumoase ca de obicei, de miros de aluat, scortisoara, portocala si brad...
Si asteptam atat sa vin mosu', da cel mai mult asteptam sa plece, ca sa putem navali asupra cadourilor frumos impachetate.
...
Da stiu, parca a trecut un secol:)
Aici e partea in care trebuie sa fiti de acord cu mine. Mosu' nu mai e, adica e, da' mult prea ocupat pentru noi. Ornamente de brad din hartie colorata nu mai facem. Ajungem acasa doar in Ajun (in cel mai bun caz) cand deja nu mai simtim mirosul de brad ca suntem prea obositi. Bradul e deja facut, nu te mai bagi, ca strici imaginea. Sub brad nu mai gasesti nimic, faci schimb de cadouri cu ai tai, apoi cu prietenii, urmeaza o cina in familie in ziua de Craciun si atat. Back to work. Daca nu te-ai uita in calendar nici nu ai stii ca e Craciun. Noroc cu ornamentele de pe strazi sau din vitrine, care de fapt uneori te deruteaza, ca isi fac aparitia de la inceputul lunii noiembrie...:P
Asa ca va intreb...Unde e Craciunul? Trebuie sa fie asa doar pentru ca am crescut? Suntem noi insensibili sau asa este caracterizata perioada asta? Nu contest ca la momentul cand vom avea familie si copii o sa revina o parte din sentimente si o sa traim din nou o parte sin poveste...dar la momentul asta...UNDE E CRACIUNUL???
E decembrie. Inca nu e dar mai sunt doar cateva zile, mult prea putine. E decembrie si frig. Si mintea mea e inghetata...
In decembrie e momentul in care tragem linie. Adunam tot ce am facut sau ce am fi vrut sa facem.
DAR...Cum era mai demult va amintiti?
Cat ne cutremuram cand venea luna decembrie? Pai eram speriati intr-un sens bun:) adica...trebuia sa fim cuminti, ca de acum incepe MOSU' sa asculte pe la geamuri, nu? Trebuia sa fim muncitori sa confectionam cele mai frumoase ornamente de brad (care evident mama le punea undeva in spate in brad pentru ca erau hidoase), sa ne gandim cu ce sa ii surprindem pe parinti, ca sa ne aduca mosu' cea mai frumoasa chestie de pe planeta, fara sa stim ca de fapt cadourile sunt de mult cumparate de ai nostri si ascunse in cel mai intunecat colt al dulapului ca noi sa nu ajungem, trebuia sa pregatim un repertoriu de povesti, poezii si cantece pentru mos, care sa fie cat mai scurte , ca mosul nu are timp, trebuie sa viziteze o lume intreaga, nu?
Stiam ca nu ne va mai tine nimeni socoteala cate prajituri bagam pe sub nas si ca ciocolata e in loc de mic dejun...eram mai mult decat entuziasmati de ideea de sarbatoare, de haine mai frumoase ca de obicei, de miros de aluat, scortisoara, portocala si brad...
Si asteptam atat sa vin mosu', da cel mai mult asteptam sa plece, ca sa putem navali asupra cadourilor frumos impachetate.
...
Da stiu, parca a trecut un secol:)
Aici e partea in care trebuie sa fiti de acord cu mine. Mosu' nu mai e, adica e, da' mult prea ocupat pentru noi. Ornamente de brad din hartie colorata nu mai facem. Ajungem acasa doar in Ajun (in cel mai bun caz) cand deja nu mai simtim mirosul de brad ca suntem prea obositi. Bradul e deja facut, nu te mai bagi, ca strici imaginea. Sub brad nu mai gasesti nimic, faci schimb de cadouri cu ai tai, apoi cu prietenii, urmeaza o cina in familie in ziua de Craciun si atat. Back to work. Daca nu te-ai uita in calendar nici nu ai stii ca e Craciun. Noroc cu ornamentele de pe strazi sau din vitrine, care de fapt uneori te deruteaza, ca isi fac aparitia de la inceputul lunii noiembrie...:P
Asa ca va intreb...Unde e Craciunul? Trebuie sa fie asa doar pentru ca am crescut? Suntem noi insensibili sau asa este caracterizata perioada asta? Nu contest ca la momentul cand vom avea familie si copii o sa revina o parte din sentimente si o sa traim din nou o parte sin poveste...dar la momentul asta...UNDE E CRACIUNUL???
3 comentarii:
Bun, bun de tot articolul! Imi permit sa fac ceva ce nici Einstein nu a facut: am sa raspund la o intrebare retorica. :P
Craciunul e in ochii copiilor carora le oferi un cadou (oricat de mic si neinsemnat) si care te strang in brate, apoi alearga sa rupa ambalajul. Sau cel putin asta va fi Craciunul de anul acesta pentru mine (desi nepoata-mea nu cred ca va putea rupe ambalajul:D )
Daca vrei si ai timp, te invit sa participi la acest "Craciun" al meu si iti garantez ca vei simti bucuria de altadata, bucurie ce se confunda cu cea mai lunga alunecare cu sania pe derdelus sau fiorii unei imbratisari involuntare in zapada cu cea mai frumoasa fata de pe strada ta... ok, baiat in cazul tau. :)
craciunul.....da..a fost o data....in mare parte asa e, nu mai avem timp sa simtitm mirosul de brad, de cozonac, etc..dar totusi cred k undeva acolo in sufletul nostru gasim resursa de a (re)simtii acele momente.Daca stau sa ma gandesc e ca atunci knd eram copii si vedeam o cladire si ti se parea impunatoare, o revezi peste cativa ani,,park nu mai e asa de impunatoare...la fel e si cu craciunl e celasi sentiment dar intr-un om mai "mare"...si dak nici asa nu merge...gasim o poza din copilarie facuta acolo langa brad, cu mosu si cadouri..si sigur o sa mai simtim cel putin pentru o clipa spiritul craciunului( asta apropop de amintirile ce iti revin cand revezi o poza)
Ii multumesc domnului tzetze pentru comentariu si mai ales pentru invitatie:)
Suna tentant:)
Trimiteți un comentariu