Cu totii cunoastem situatiile repetitive, cliseele si limbajul de lemn. Suntem satui sa auzim sau sa ascultam acelasi lucru, dar in cele mai multe cazuri nu prea avem ce face:P
Nu ma refer aici la limbajul jurnalistic (care e primul la care imi sare gandul in momentul in care aud constructia “limbaj de lemn”), ci la tampenii, la viata, la situatii prevazute sau neprevazute, la ziua de azi si ziua de maine.
Studenti parliti, asa ca mine isi incearca norocul la diferite joburi. Si evident, te gandesti in momentul aplicarii la un job, fie online sau la sediul firmei/ institutiei, la situatia de a fi sunat si chemat la un interviu.
Si apoi sa vezi saiturile “specializate” cum isi permit sa iti dea sfaturi, cum stiu ei toate lucrurile care tin de interviu, de intrebari, de situatii neprevazute.
Tu, ca un om constiincios, te pregatesti de acasa, iti faci frumos temele, te gandesti la intrebari posibile, la situatii, la raspunsuri si la ce zambet sa abordezi. Sincer nu v-ati saturat sa fiti falsi? Trebuie sa te imbraci frumooos, am inteles. Trebuie sa nu scoti tampenii pe gura, am inteles. DAR...va dati seama ca nu putem fi noi? Trebuie sa fim acel cineva perfect....Acea persoana care isi invata lectia de acasa si o spune pe cel mai potrivit mod.
Personal consider cea mai stupida intrebare “Unde te vezi peste 2 ani?”
WHAT??? NIMENI, dar NIMENI nu va fi unde zice ca va fi. Si de fapt, care e scopul acestei intrebari? Ca angajatorul sa vada aspiratiile parlitului din fata lui? Ok...eu peste 2 ani imi alaptez copilu. E ok? AAAAA....nu e ok, trebuia sa zic ca sunt convinsa ca o sa fiu intr-o pozitie de conducere, mult mai buna decat cea de acum. Cum testezi abilitatile unui tanar daca ii pui astfel de intrebari? Pai daca el stie si s-a pregatit dinainte pentru interviu, dar ca si experienta de munca este egal cu ZERO? AAAAA, asta nu conteaza, atat timp cat prima impresie troneaza, nu? Foarte sugestiv....astept acea firma/ institutie care nu pune accent pe limbarita din prima zi....
Pana atunci hai sa mai induram niste clisee, sa raspundem mecanic si sa nu gandim mai departe de atat.
Nu ma refer aici la limbajul jurnalistic (care e primul la care imi sare gandul in momentul in care aud constructia “limbaj de lemn”), ci la tampenii, la viata, la situatii prevazute sau neprevazute, la ziua de azi si ziua de maine.
Studenti parliti, asa ca mine isi incearca norocul la diferite joburi. Si evident, te gandesti in momentul aplicarii la un job, fie online sau la sediul firmei/ institutiei, la situatia de a fi sunat si chemat la un interviu.
Si apoi sa vezi saiturile “specializate” cum isi permit sa iti dea sfaturi, cum stiu ei toate lucrurile care tin de interviu, de intrebari, de situatii neprevazute.
Tu, ca un om constiincios, te pregatesti de acasa, iti faci frumos temele, te gandesti la intrebari posibile, la situatii, la raspunsuri si la ce zambet sa abordezi. Sincer nu v-ati saturat sa fiti falsi? Trebuie sa te imbraci frumooos, am inteles. Trebuie sa nu scoti tampenii pe gura, am inteles. DAR...va dati seama ca nu putem fi noi? Trebuie sa fim acel cineva perfect....Acea persoana care isi invata lectia de acasa si o spune pe cel mai potrivit mod.
Personal consider cea mai stupida intrebare “Unde te vezi peste 2 ani?”
WHAT??? NIMENI, dar NIMENI nu va fi unde zice ca va fi. Si de fapt, care e scopul acestei intrebari? Ca angajatorul sa vada aspiratiile parlitului din fata lui? Ok...eu peste 2 ani imi alaptez copilu. E ok? AAAAA....nu e ok, trebuia sa zic ca sunt convinsa ca o sa fiu intr-o pozitie de conducere, mult mai buna decat cea de acum. Cum testezi abilitatile unui tanar daca ii pui astfel de intrebari? Pai daca el stie si s-a pregatit dinainte pentru interviu, dar ca si experienta de munca este egal cu ZERO? AAAAA, asta nu conteaza, atat timp cat prima impresie troneaza, nu? Foarte sugestiv....astept acea firma/ institutie care nu pune accent pe limbarita din prima zi....
Pana atunci hai sa mai induram niste clisee, sa raspundem mecanic si sa nu gandim mai departe de atat.
Un comentariu:
Imi place postul tau, am vazut multe lucruri false in interviuri de cealalta parte a mesei, a celui care cauta un om.
Tocmai am avut de ales intre vreo 200 de candidati pentru un post. "Unde te vezi peste 2 / 5 ani" e o intrebare care urmareste sa vada si daca omul respectiv va ramane la tine sau de fapt el se viseaza in Congo.
Ideea unui interviu nu e sa fii candidatul ideal - cred ca si angajatorii stiu ca ala nu exista. Daca te vinzi bine, dar esti fals, iti faci un deserviciu: vei nimeri intr-un job nepotrivit pentru tine, o sursa de frustrari si nefericire, nu un serviciu la care sa mergi cu placere.
Interviul e intotdeauna reciproc - compania alege un om care a ales acea companie. Altfel, nu castiga nimeni! Daca ne punem etichete false si pozam, ne pacalim singuri. Mesajul unui candidat sigur pe el si bun in ceea ce face este: "asta sunt, imi place de voi, hai sa lucram impreuna" si nu "sunt asa cum vreti voi sa fiu".
Trimiteți un comentariu