Prima dată când am experimentat, a fost de nedescris, ca pentru fiecare student ieșit de sub tutela liceului și a părinților. Mi se părea fascinant. Când am intrat, mi s-a părut extraordinar, am simțit cât e de strâmt, umed și simțeam un miros necunoscut, cam tot la fel de necunoscut ca și sentimentul care mă încerca. Le simțeam respirția pe ceafă, mâinile pe talie, simțea fiori pe tot corpul și mă fascina tresăritul celor de lângă mine. Era ușor întuneric pentru că toți erau mai mari ca mine. Când a intrat ultimul am simțit că mă sufoc, că mă cutremur și că explodez. Doar că picioarele mele erau fixate, nu mă puteam mișca și simțeam o mână grea și aspră pe umărul meu care nu mă lăsa să mă mișc în voie... O suviță de păr îmi aluneca pe față ... și mă incomoda, dar cine să observe? Fascinația călătoriei tocmai începute era aproape de extaz... Începusem să mă întreb oare cât va mai dura această experiență de o noutate ciudată...
Și apoi m-am prins... va dura tot timpul, cause RATUC never gets old!!!!!
3 comentarii:
Haha!! Din cate am citit aici despre Ratuc, se pare ca te streseaza cam mult si totodata te si amuza :DD
da, e un subiect fara sfarsit :))) mai ales ca stau la capat de linie :-S
Uh....:)) asa e si la noi in Mures....si sunt mai multe maxi taxi decat autobuze....e infernal
Trimiteți un comentariu