Acum, la inceput de an, avalansa de urari de bine ar trebui sa ne inalte...
Sondajele si premonitiile pentru minunatul an care vine nu intarzie sa apara, criza e mentionata peste tot, pe langa asta boli, razvratiri, razboaie, nemultumiri, lipsuri, fenomene naturale dezastroase...
Eh la naiba, let us live!
Cum iti asterni asa dormi.
S-a dus perioada sarmalelor, a cozonacilor si a vinului fiert ... (vorba unui prieten:"e ciudat sa fiu treaz":P) Maine e luni, e 4 ianuarie si multi dintre noi revin la servici, scoala... Si probabil multi cu sperante pentru un an mai bun si pentru realizari mai mari.
Un sfat am...lasati prejudecatile deoparte, mergeti inainte si cu cat va doriti mai mult un lucru, cu atat mai repede il veti indeplini:)
In general e bine sa iti impui teluri, sa ai o tinta...si s-a constatat de curand ca e mai bine sa iti tii planurile secrete:))
Adica sa nu spui nimanui ca anul asta ai de gand sa inveti mai bine, ca ai de gand sa pleci in croaziera sau ca ai de gand sa iti gasesti un gagic bogat. Sansele sa iti duci planul la bun sfarsit sunt invers proportionale cu numarul de persoane care stiu. Asa ca...munciti pentru voi, sperati pentru voi, ca pana la urma, daca stai sa te gandesti, nu iti baga nimeni in traista:))
Ca o concluzie...succes in tot ce vreti sa faceti, in tot ce sperati sa faceti si succes sa pastrati ce obtineti...
duminică, 3 ianuarie 2010
marți, 22 decembrie 2009
All we have is now...
V-ati gandit vreodata mult prea mult ce cadou sa ii luati unei persoane dragi?
V-ati stors mintea si v-ati pierdut timpul prin magazine cautand cadoul perfect? Ati facut calcule (de timp si bani) si ati apreciat cam ce reactie ar avea persoana cand va primi cadoul de la voi?
Eh...stiu. Suntem oameni, e normal. Alergam, si in goana noastra uitam un lucru esential...
Nu conteaza ce cadou cumparam, conteaza ca il cumparam. Conteaza gandul indreptat catre o anumita persoana, nu cati bani ai dat pe o bijuterie. Ma minunez constant de aglomeratia din marile magazine si centre comerciale, alergatura din mall-uri si goana dupa reduceri. Da, vin SARBATORILE, trebuie sa umplem masa si casa. Trebuie sa ne imbracam in haine de sarbatoare, sa fim mai buni si mai calzi.
Stiu ca s-a scris si s-a zis mult despre acest lucru, dar din pacate Craciunul a devenit o sarbatoare comerciala. Daca ati sesizat, probabil chiar in jurul vostru, in fiecare an masa contine un produs in plus, luat de pe rafturile magazinelor..."Sunt atatea sortimente de prajituri...de ce sa ma chinui sa fac?"...Cati dintre noi mai au ocazia sa manance cozonac facut in casa? Nu, nici eu n-am.
Ideea e ca uneori m-as bucura numai sa imi fac cumparaturile strict necesare, sa mananc carnat afumat de casa nu parizer de pui....
Cu toate astea, Craciunul e pentru multi dintre noi sarbatoarea preferata, asa ca nu trebuie sa ne dorim decat o perioada frumoasa, cu zapada, cadouri si ganduri bune, cu urari si colinde si zambete.
Un Craciun superb, o vacanta frumoasa va doresc tuturor:)
V-ati stors mintea si v-ati pierdut timpul prin magazine cautand cadoul perfect? Ati facut calcule (de timp si bani) si ati apreciat cam ce reactie ar avea persoana cand va primi cadoul de la voi?
Eh...stiu. Suntem oameni, e normal. Alergam, si in goana noastra uitam un lucru esential...
Nu conteaza ce cadou cumparam, conteaza ca il cumparam. Conteaza gandul indreptat catre o anumita persoana, nu cati bani ai dat pe o bijuterie. Ma minunez constant de aglomeratia din marile magazine si centre comerciale, alergatura din mall-uri si goana dupa reduceri. Da, vin SARBATORILE, trebuie sa umplem masa si casa. Trebuie sa ne imbracam in haine de sarbatoare, sa fim mai buni si mai calzi.
Stiu ca s-a scris si s-a zis mult despre acest lucru, dar din pacate Craciunul a devenit o sarbatoare comerciala. Daca ati sesizat, probabil chiar in jurul vostru, in fiecare an masa contine un produs in plus, luat de pe rafturile magazinelor..."Sunt atatea sortimente de prajituri...de ce sa ma chinui sa fac?"...Cati dintre noi mai au ocazia sa manance cozonac facut in casa? Nu, nici eu n-am.
Ideea e ca uneori m-as bucura numai sa imi fac cumparaturile strict necesare, sa mananc carnat afumat de casa nu parizer de pui....
Cu toate astea, Craciunul e pentru multi dintre noi sarbatoarea preferata, asa ca nu trebuie sa ne dorim decat o perioada frumoasa, cu zapada, cadouri si ganduri bune, cu urari si colinde si zambete.
Un Craciun superb, o vacanta frumoasa va doresc tuturor:)
marți, 8 decembrie 2009
Noi.
Da-i bataieee:)))
Cine se aseamana se aduna:D
Bau!
Efectele negative ale alcoolului:))
(thank you pentru pic "old old" friend)
Sunt in clasa a 9a. Si ma simt Jmecher:))
Fratele meu e cel mai curajos, e primul care imi permite postarea unei poze funny cu el.
Restul sunt amintirile mele. Scotociti prin amintirile voastre:P
Haideti ...va rog....poze funny. Astept!
Spank Spank Naughty boy=))
Da-mi-o mie!!
Frumoasa priveliste inainte de examen, nu?:))
Gramada cere varf!
Eu sunt cea mai concentrata:))
Babuina:P
Ha Ha Ha! Silence.I kill iu!
Ce pat? Sezi in dulap:))
Acum nici macar nu te mai barfesc pe la spate:?
Uh Baby. Eu stiu sa dansez!
Aseara am ascultat o melodie foarte veche...care pentru mine la vreme cand era in voga insemna foarte mult...imi dadea asa o stare de exaltare si fericire ...
(Ii multumesc lui MONI ca mi-a trimis-o, stiu ca si pentru ea melodia a insemnat extraordinar de mult)
http://www.youtube.com/watch?v=hLkX_P1VF6g
acesta este linkul pentru melodie
Poate pentru multi nu inseamna nimic, dar cu siguranta multe alte lucruri sau melodii trezesc amintiri.
Ce babau sunt amintirile astea? O reproducere cu ajutorul mintii a unei anumite perioade insemnate din viata noastra? (definitie proprie) Dar ce anume declanseaza aceste secvente?
O melodie? Un parfum? O culoare? O fotografie?
Da....pozele sunt minunate moduri de a ne intoarce in trecut, sunt cele mai statice drumuri catre ce a fost.
Si stiu ca toti suntem la fel intr-o anumita privinta...Cu totii vrem sa afisam doar imaginea noastra pefecta, in care suntem mai mult decat normali, chiar foarte aratosi, bagam si putin Photoshop si gata:P
De ce nu ne adjudecam si partea nevazuta a lucrurilor? In fond o amintire e la fel, si faptul ca iti amintesti acea perioada inseamna ca ai retinut toate detaliile, fie ele urate, ciudate sau peste limita asteptarilor.
Asadar...de ce sa nu zambim sau chiar sa radem de pozele in care am iesit cu ochii inchisi? Sau cu gura deschisa? Sau pozele facute prin surprindere in care am iesit cu privirea crucis? Sau cu mana pe fundul unei colege? Sau strambi? Sau cu fosta gagica/fostul gagic? Sau beti rupti? Sau chiar dormind?
Astept un email cu poze de la cei care indraznesc sa apara aici:)
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
>Is this ok?<
Of Of....sunteti alaturi de mine, stiu. Nu aveti cum sa nu simtiti la fel. Trebuie sa ganditi ca mine. Adica...nu aveti de ales:)
E decembrie. Inca nu e dar mai sunt doar cateva zile, mult prea putine. E decembrie si frig. Si mintea mea e inghetata...
In decembrie e momentul in care tragem linie. Adunam tot ce am facut sau ce am fi vrut sa facem.
DAR...Cum era mai demult va amintiti?
Cat ne cutremuram cand venea luna decembrie? Pai eram speriati intr-un sens bun:) adica...trebuia sa fim cuminti, ca de acum incepe MOSU' sa asculte pe la geamuri, nu? Trebuia sa fim muncitori sa confectionam cele mai frumoase ornamente de brad (care evident mama le punea undeva in spate in brad pentru ca erau hidoase), sa ne gandim cu ce sa ii surprindem pe parinti, ca sa ne aduca mosu' cea mai frumoasa chestie de pe planeta, fara sa stim ca de fapt cadourile sunt de mult cumparate de ai nostri si ascunse in cel mai intunecat colt al dulapului ca noi sa nu ajungem, trebuia sa pregatim un repertoriu de povesti, poezii si cantece pentru mos, care sa fie cat mai scurte , ca mosul nu are timp, trebuie sa viziteze o lume intreaga, nu?
Stiam ca nu ne va mai tine nimeni socoteala cate prajituri bagam pe sub nas si ca ciocolata e in loc de mic dejun...eram mai mult decat entuziasmati de ideea de sarbatoare, de haine mai frumoase ca de obicei, de miros de aluat, scortisoara, portocala si brad...
Si asteptam atat sa vin mosu', da cel mai mult asteptam sa plece, ca sa putem navali asupra cadourilor frumos impachetate.
...
Da stiu, parca a trecut un secol:)
Aici e partea in care trebuie sa fiti de acord cu mine. Mosu' nu mai e, adica e, da' mult prea ocupat pentru noi. Ornamente de brad din hartie colorata nu mai facem. Ajungem acasa doar in Ajun (in cel mai bun caz) cand deja nu mai simtim mirosul de brad ca suntem prea obositi. Bradul e deja facut, nu te mai bagi, ca strici imaginea. Sub brad nu mai gasesti nimic, faci schimb de cadouri cu ai tai, apoi cu prietenii, urmeaza o cina in familie in ziua de Craciun si atat. Back to work. Daca nu te-ai uita in calendar nici nu ai stii ca e Craciun. Noroc cu ornamentele de pe strazi sau din vitrine, care de fapt uneori te deruteaza, ca isi fac aparitia de la inceputul lunii noiembrie...:P
Asa ca va intreb...Unde e Craciunul? Trebuie sa fie asa doar pentru ca am crescut? Suntem noi insensibili sau asa este caracterizata perioada asta? Nu contest ca la momentul cand vom avea familie si copii o sa revina o parte din sentimente si o sa traim din nou o parte sin poveste...dar la momentul asta...UNDE E CRACIUNUL???
E decembrie. Inca nu e dar mai sunt doar cateva zile, mult prea putine. E decembrie si frig. Si mintea mea e inghetata...
In decembrie e momentul in care tragem linie. Adunam tot ce am facut sau ce am fi vrut sa facem.
DAR...Cum era mai demult va amintiti?
Cat ne cutremuram cand venea luna decembrie? Pai eram speriati intr-un sens bun:) adica...trebuia sa fim cuminti, ca de acum incepe MOSU' sa asculte pe la geamuri, nu? Trebuia sa fim muncitori sa confectionam cele mai frumoase ornamente de brad (care evident mama le punea undeva in spate in brad pentru ca erau hidoase), sa ne gandim cu ce sa ii surprindem pe parinti, ca sa ne aduca mosu' cea mai frumoasa chestie de pe planeta, fara sa stim ca de fapt cadourile sunt de mult cumparate de ai nostri si ascunse in cel mai intunecat colt al dulapului ca noi sa nu ajungem, trebuia sa pregatim un repertoriu de povesti, poezii si cantece pentru mos, care sa fie cat mai scurte , ca mosul nu are timp, trebuie sa viziteze o lume intreaga, nu?
Stiam ca nu ne va mai tine nimeni socoteala cate prajituri bagam pe sub nas si ca ciocolata e in loc de mic dejun...eram mai mult decat entuziasmati de ideea de sarbatoare, de haine mai frumoase ca de obicei, de miros de aluat, scortisoara, portocala si brad...
Si asteptam atat sa vin mosu', da cel mai mult asteptam sa plece, ca sa putem navali asupra cadourilor frumos impachetate.
...
Da stiu, parca a trecut un secol:)
Aici e partea in care trebuie sa fiti de acord cu mine. Mosu' nu mai e, adica e, da' mult prea ocupat pentru noi. Ornamente de brad din hartie colorata nu mai facem. Ajungem acasa doar in Ajun (in cel mai bun caz) cand deja nu mai simtim mirosul de brad ca suntem prea obositi. Bradul e deja facut, nu te mai bagi, ca strici imaginea. Sub brad nu mai gasesti nimic, faci schimb de cadouri cu ai tai, apoi cu prietenii, urmeaza o cina in familie in ziua de Craciun si atat. Back to work. Daca nu te-ai uita in calendar nici nu ai stii ca e Craciun. Noroc cu ornamentele de pe strazi sau din vitrine, care de fapt uneori te deruteaza, ca isi fac aparitia de la inceputul lunii noiembrie...:P
Asa ca va intreb...Unde e Craciunul? Trebuie sa fie asa doar pentru ca am crescut? Suntem noi insensibili sau asa este caracterizata perioada asta? Nu contest ca la momentul cand vom avea familie si copii o sa revina o parte din sentimente si o sa traim din nou o parte sin poveste...dar la momentul asta...UNDE E CRACIUNUL???
joi, 19 noiembrie 2009
:|
Ma socheaza prostia omeneasca. Da, da...stiu, pe toti ne socheaza. Si totusi specimenele astea imbecile traiesc printre noi.
Luam zi de zi parte la ciudatenii...Suntem in plina campanie electorala. Nu sunt cunoscatoare, sustinatoare sau fanul nimanui. Stiu totusi cine ar merita o sansa.
Astazi vad pe marginea soselei (venind dinspre Cluj spre Sibiu), un panou publicitar, inchiriat (probabil) de o firma de constructii. Peste acea reclama umila statea suspendat un banner al unui candidat politic!!! Lasa-ne nene, suntem si asa satui, de ce ii infunzi pe altii? Ok, nu e vina candidatului, e vina vreunui copil amarat si cu mintea in colturi care a gandit (sau nu) ca face un lucru cel putin bun. Aiurea, anul asta e mai grav ca oricand, afisele te urmaresc si daca mergi la WC, in conditiile in care nu esti constipat de atata campanie. Noua sincer ne-ar trebui un Vlad Tepes, care sa ne traga in teapa la propriu, nu la figurat ca toti amaratii de pana acum.
In timpul aceluiasi drum mirific o ambulanta incearca din rasputeri sa isi faca loc printre masinile grabite. Evident, are prioritate si fiecare sofer trage frumos jumate de metru pe dreapta, pentru ca asa e normal, etic, logic, legal. DAR...in fata mea un cocalarus retardulus imbogatitus de tata-so statea la volan, prea sigur ca el, numai el, nu trebuie sa se fereasca, e muuult prea mare deranjul!!! Cu ochelarii la ochi (pe timp de ceata?!?!) el, regele soselelor nu trebuie sa se mute cu nici macar un centimetru!!! Daca ma-sa era pe moarte si intarzia ambulanta, cu siguranta era vina ambulantei, nu?...
(Servetelele aruncate pe geam sau mucurile de tigara sunt mult prea des aduse in discutie ca sa ne mai gandim la scarba pe care le produc.)
Sunt profund, profund dezgustata!
Nu e vorba de ziua mea stricata sau de a altcuiva, dar e vorba de oameni/animale care strica imaginea/ambianta/viata intr-o tara si asa afectata:(
Romania, Land of choice...
Luam zi de zi parte la ciudatenii...Suntem in plina campanie electorala. Nu sunt cunoscatoare, sustinatoare sau fanul nimanui. Stiu totusi cine ar merita o sansa.
Astazi vad pe marginea soselei (venind dinspre Cluj spre Sibiu), un panou publicitar, inchiriat (probabil) de o firma de constructii. Peste acea reclama umila statea suspendat un banner al unui candidat politic!!! Lasa-ne nene, suntem si asa satui, de ce ii infunzi pe altii? Ok, nu e vina candidatului, e vina vreunui copil amarat si cu mintea in colturi care a gandit (sau nu) ca face un lucru cel putin bun. Aiurea, anul asta e mai grav ca oricand, afisele te urmaresc si daca mergi la WC, in conditiile in care nu esti constipat de atata campanie. Noua sincer ne-ar trebui un Vlad Tepes, care sa ne traga in teapa la propriu, nu la figurat ca toti amaratii de pana acum.
In timpul aceluiasi drum mirific o ambulanta incearca din rasputeri sa isi faca loc printre masinile grabite. Evident, are prioritate si fiecare sofer trage frumos jumate de metru pe dreapta, pentru ca asa e normal, etic, logic, legal. DAR...in fata mea un cocalarus retardulus imbogatitus de tata-so statea la volan, prea sigur ca el, numai el, nu trebuie sa se fereasca, e muuult prea mare deranjul!!! Cu ochelarii la ochi (pe timp de ceata?!?!) el, regele soselelor nu trebuie sa se mute cu nici macar un centimetru!!! Daca ma-sa era pe moarte si intarzia ambulanta, cu siguranta era vina ambulantei, nu?...
(Servetelele aruncate pe geam sau mucurile de tigara sunt mult prea des aduse in discutie ca sa ne mai gandim la scarba pe care le produc.)
Sunt profund, profund dezgustata!
Nu e vorba de ziua mea stricata sau de a altcuiva, dar e vorba de oameni/animale care strica imaginea/ambianta/viata intr-o tara si asa afectata:(
Romania, Land of choice...
miercuri, 18 noiembrie 2009
Over and over again...
Cu totii cunoastem situatiile repetitive, cliseele si limbajul de lemn. Suntem satui sa auzim sau sa ascultam acelasi lucru, dar in cele mai multe cazuri nu prea avem ce face:P
Nu ma refer aici la limbajul jurnalistic (care e primul la care imi sare gandul in momentul in care aud constructia “limbaj de lemn”), ci la tampenii, la viata, la situatii prevazute sau neprevazute, la ziua de azi si ziua de maine.
Studenti parliti, asa ca mine isi incearca norocul la diferite joburi. Si evident, te gandesti in momentul aplicarii la un job, fie online sau la sediul firmei/ institutiei, la situatia de a fi sunat si chemat la un interviu.
Si apoi sa vezi saiturile “specializate” cum isi permit sa iti dea sfaturi, cum stiu ei toate lucrurile care tin de interviu, de intrebari, de situatii neprevazute.
Tu, ca un om constiincios, te pregatesti de acasa, iti faci frumos temele, te gandesti la intrebari posibile, la situatii, la raspunsuri si la ce zambet sa abordezi. Sincer nu v-ati saturat sa fiti falsi? Trebuie sa te imbraci frumooos, am inteles. Trebuie sa nu scoti tampenii pe gura, am inteles. DAR...va dati seama ca nu putem fi noi? Trebuie sa fim acel cineva perfect....Acea persoana care isi invata lectia de acasa si o spune pe cel mai potrivit mod.
Personal consider cea mai stupida intrebare “Unde te vezi peste 2 ani?”
WHAT??? NIMENI, dar NIMENI nu va fi unde zice ca va fi. Si de fapt, care e scopul acestei intrebari? Ca angajatorul sa vada aspiratiile parlitului din fata lui? Ok...eu peste 2 ani imi alaptez copilu. E ok? AAAAA....nu e ok, trebuia sa zic ca sunt convinsa ca o sa fiu intr-o pozitie de conducere, mult mai buna decat cea de acum. Cum testezi abilitatile unui tanar daca ii pui astfel de intrebari? Pai daca el stie si s-a pregatit dinainte pentru interviu, dar ca si experienta de munca este egal cu ZERO? AAAAA, asta nu conteaza, atat timp cat prima impresie troneaza, nu? Foarte sugestiv....astept acea firma/ institutie care nu pune accent pe limbarita din prima zi....
Pana atunci hai sa mai induram niste clisee, sa raspundem mecanic si sa nu gandim mai departe de atat.
Nu ma refer aici la limbajul jurnalistic (care e primul la care imi sare gandul in momentul in care aud constructia “limbaj de lemn”), ci la tampenii, la viata, la situatii prevazute sau neprevazute, la ziua de azi si ziua de maine.
Studenti parliti, asa ca mine isi incearca norocul la diferite joburi. Si evident, te gandesti in momentul aplicarii la un job, fie online sau la sediul firmei/ institutiei, la situatia de a fi sunat si chemat la un interviu.
Si apoi sa vezi saiturile “specializate” cum isi permit sa iti dea sfaturi, cum stiu ei toate lucrurile care tin de interviu, de intrebari, de situatii neprevazute.
Tu, ca un om constiincios, te pregatesti de acasa, iti faci frumos temele, te gandesti la intrebari posibile, la situatii, la raspunsuri si la ce zambet sa abordezi. Sincer nu v-ati saturat sa fiti falsi? Trebuie sa te imbraci frumooos, am inteles. Trebuie sa nu scoti tampenii pe gura, am inteles. DAR...va dati seama ca nu putem fi noi? Trebuie sa fim acel cineva perfect....Acea persoana care isi invata lectia de acasa si o spune pe cel mai potrivit mod.
Personal consider cea mai stupida intrebare “Unde te vezi peste 2 ani?”
WHAT??? NIMENI, dar NIMENI nu va fi unde zice ca va fi. Si de fapt, care e scopul acestei intrebari? Ca angajatorul sa vada aspiratiile parlitului din fata lui? Ok...eu peste 2 ani imi alaptez copilu. E ok? AAAAA....nu e ok, trebuia sa zic ca sunt convinsa ca o sa fiu intr-o pozitie de conducere, mult mai buna decat cea de acum. Cum testezi abilitatile unui tanar daca ii pui astfel de intrebari? Pai daca el stie si s-a pregatit dinainte pentru interviu, dar ca si experienta de munca este egal cu ZERO? AAAAA, asta nu conteaza, atat timp cat prima impresie troneaza, nu? Foarte sugestiv....astept acea firma/ institutie care nu pune accent pe limbarita din prima zi....
Pana atunci hai sa mai induram niste clisee, sa raspundem mecanic si sa nu gandim mai departe de atat.
joi, 5 noiembrie 2009
Bombe!?!?
Vai de capul nostru...Suntem asa de mici intr-o lume asa de mare!
Suntem inconjurati de mijloace de comunicare, de vesti, de stiri, de anunturi, de barfe, zvonuri, de vorbe grele si injuraturi....
Ca oameni, avem in maini puterea creatiei dar ne adjudecam in egala masura puterea distrugerii...Putem alege pe care o folosim mai mult pentru a supravietui;)
Ma minuneaza/socheaza/dispera TOATE, absolut TOATE mesajele care tin de gripa porcina, ("noua gripa"), mesajele electorale sau nemernica criza!
Ok, inteleg, ne afecteaza minunata lume in care traim, dar noi (sau cel putin unii dintre noi) fac din asta sfarsitul lumii!!!(care apropo vine in decembrie 2012, asa ca mai avem timp sa ne batem joc unii de altii).
Sau hai sa vedem partea plina a paharului....Putem servi candidatii cu un pahar de gripa porcina, ca daca scapam de ei, scapam si de criza!!!!
Tot raul spre bine???Dar binele unde e?
Suntem inconjurati de mijloace de comunicare, de vesti, de stiri, de anunturi, de barfe, zvonuri, de vorbe grele si injuraturi....
Ca oameni, avem in maini puterea creatiei dar ne adjudecam in egala masura puterea distrugerii...Putem alege pe care o folosim mai mult pentru a supravietui;)
Ma minuneaza/socheaza/dispera TOATE, absolut TOATE mesajele care tin de gripa porcina, ("noua gripa"), mesajele electorale sau nemernica criza!
Ok, inteleg, ne afecteaza minunata lume in care traim, dar noi (sau cel putin unii dintre noi) fac din asta sfarsitul lumii!!!(care apropo vine in decembrie 2012, asa ca mai avem timp sa ne batem joc unii de altii).
Sau hai sa vedem partea plina a paharului....Putem servi candidatii cu un pahar de gripa porcina, ca daca scapam de ei, scapam si de criza!!!!
Tot raul spre bine???Dar binele unde e?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
