Luume, lume! Am reusit o reusita pe care nu o mai reusisem de mult si despre care scriam si intr-un post recent. Adica postu ala cu mersul in club. Ca mi-i groaza de ce vad cand ma duc acolo. Si ca mi-s o baba. Si nu ma trage asa sa ma duc, sa ma urc pe tocuri si sa ma blindez cu materiale sclipiciaso-elastice. Eu cand ma duc acolo, ma duc ca sa dansez. Am mai zis si o mai zic. De aia e facut clubu ala…pentru dans si da, socializare. Ei, destinul m-a plasat (provizoriu) la intrarea in club sprijinita de o boxa (luata ne noi pe post de masa) . Subiectii? Noi, 4 fete cucuiete duse acolo in incercarea de a distruge mitul babaciunizarii. Zis si facut, luat inima in dinti, mers frumos acolo, pus pe fata zambet de imitatie de buna-voie…si da-i! La dans!
Ei…dar nu-i asa usor. Petrecandu-mi mirificul timp la intrarea in superclubul fito-elegant, NU AM PUTUT face abstractie de la marmotele care se perindau cu ultima fitosenie de autfit din mol sau autlet sau secand hend. Si care musai aveau boticu mai activat ca noi ca deh, erau avansate, nu ca incepatoarele de noi picate din luna. Pe langa par tapat, fixat cu fixative superlative, tocuri mai mari ca blocu meu si sclipici de becurile din club nu-si mai aveau rostul, apare si atitudinea. Ca mno, pentru o astfel de seara si tinuta, se cere. Atitudinea face diferenta. Si zic…gata. Nu mai sunt rea… ce naiba, fiecare are voie sa de dezbrace imbrace cum si cat vrea. Punct. Dar vai…tocmai cand sa zic ca muzica tre sa faca legea, intra ea. EA! Roz, Tziclam, de sus pana jos (si cand zic asta ma refer de peste tzatze pana sub funduletu ala bombat de shaorma). Si ca sa nu ramana neterminata (tinuta, zic) a fost accesorizata cu o floare exotica prinsa in par (floare de plastic, probabil la fel de exotic), incat ii dadea asa o atitudine de papagal venit din Congo (de ala rar, evident). S-a dus papagalu direct la baie petru un retus…Probabil de atatea priviri atrase I s-au dus 2 grame de fond de ten de pe mecla. Punct. Si iar imi revin…iesind din visul exotic, imi spun, din nou, gata. Muzica…dans…muzica …dans….cand…iar m-a lovit! O iepuroaica (nu, nu facea reclama la OO…de Pasti) pur si simplu purta cu mare eleganta groteasca o haina de blanitzuka alba…fluffy de te apuca alergia cand te uitai la ea. Asortata cu botinutze albe, albe cu puf exact ca ala de pe blanitza!!! Oau! Si zicand asta, norisorul pufos a zburat prin multime in cautarea vre-unui inger care sa-i poarte de grija o seara….Si toate aceste divine creaturi erau completate din cand in cand de multele aparitii leopardine infometate dupa carne….
Mrrrrrrrr…. Si apoi am plecat…am parasit coltul de unde se putea viziona acest film de comedia vietii interminabil si….am luat in primire o masa. Unde am fost numai noi si dansssss :) Ce? Da, da…au fost si coca…papag… baieti. Normal . Ca doar de aia e seara fetelor, sa vina baietii sa aiba de unde alege ;) (Si dupa cum se pare tre sa vina cu custile, sa le imblanzeasca pe rarele exponate). Ceva foarte amuzant….cand aud “Pitzi song” toti baietii o iau razna, jur. Ba mai stiu si versurile pe de rost si dau din burti si muschi si tentativele de patratele!!!!!
Dar m-am distrat … n-aveti idee ce m-am distrat. Sincer. Acum sunt in dilema… sa raman o babaciune sau sa imi pun ochelarii de eclipsa (pastrati din 99) si sa ma duc din cand in cand sa dau stresul afara din mine macar pentru ca mersul in club implica si o portie de ras extraordinara??