Da. Traiesc din amintiri. Repet. Si nu imi pare rau. Pentru ca diferenta e ca nu renunt la prezent pentru ele, ci le evoc . Pentru ca prezentul e uneori prea crunt si trece prea repede. Si atunci ma baricadez undeva acolo intr-o amintire care ma face cel putin sa zambesc, daca nu chiar sa rad bine.
Navigand de curand pe minunatul Facebook, am dat peste comunitatea “I love Cluj” care a ridicat o tema de discutie menita sa trezeasca feed-back. Si anume….”Ce metode de copiat foloseai in timpul scolii?”
O duduie foarte revoltata a inceput cu niste posturi foarte atatcatoare, ca i se parea ei ca prin comenturile unor persoane s-ar incuraja copiatul, si Doamne feri tanara generatie ar putea fi afectata. Sa fim seriosi, nu am auzit ceva mai penal ca asta…WAKE UP domnita, nu incurajeaza nimeni copiatul (Desi vorbim probabil de tanara generatie care are muuult mai multe posibiltati si ocazii de copiat decat am avut noi vreodata). Deci, ca sa lamurim problema, NU incurajez copiatul, dar nici sa treci prin 4 ani de liceu si 3/4/5/6 ani de faculta tocind ca fraieru chestii inutile, pe care le poti lua foarte simplu dintr-o sursa externa (si cu siguranta viata ta nu va fi ratata din cauza asta).
Acum ca am lamurit oarecum problema, vreau sa imi amintesc cu placere de momentele in care reactiile la chimie pareau doar o insiruire de litere si cifre (pe care niciodata nu le-am inteles) sau de momentele cand anii bataliilor la istorie erau ilogici. Pe vremea cand nu existau casti de bagat in urechi si mp3-uri ascunse pe sub haine, cand prietenii nu erau atat de binevoitori sa stea un ceas sa iti sopteasca la telefon subiectul existau totusi metode mai mult sau mai putin eficiente care ne munceau creierii casa le punem in aplicare.
Raportat la mine, preferam metoda scrisului pe banca. Desigur, nu incapea o carte intreaga, abia incapea o lectie, dar ideea era sa ai habar de subiect si sa completezi cu informatiile scrise pe banca (informatii gen cifre, ani, inaltimi, formule). Nu pot zice ca m-a ajutat foarte mult, dar macar stiam ca riscul nu e prea mare, bancile fiind deja mazgalite cu desene abstracte, asa ca mini-formulele mele erau foarte putin vizibile.
Nu mi-a placut niciodata metoda copiutelor/fitzuicilor, mereu ma incurcam in ele, nu mai stiam care pe unde vine si in plus era riscant sa cauti subiectul cu capul sub banca. Isi mai gaseau ele loc prin maneca, dar erau destul de greu de ascuns.
Metoda “RACELII” e foarte amuzanta, dar a trebuit sa ma asigur ca nu o plesnea rasul pe colega de banca. Pentru ca…ma prefaceam racita, scriam intr-un servetel/batistuta de hartie tot ce ma interesa si…trageam cu ochiu in timp ce “imi suflam nasu”. Riscul e sa te trezesti cu urme de pix pe nas:))
Dragii mei…. Astept sugestii, mai sunt cu siguranta metode de care poate nici n-am auzit sau pe care cu siguranta nu le-am folosit :P Tocmai de aceea va provoc sa ma luminati, nu de alta, da’ a inceput scoala si pentru mine saptamana asta si am nevoie de back-up :p
Va tzuk de la CLUJ :D
4 comentarii:
Copiat? Ce este ala? N-am auzit in viata mea de asa ceva! :))
Sunt convinsa, rares....ti chimia iti era prietena...pardon, profa de chimie iti era prietena :P
La multi ani
aleeex, multumesc frumooos :D
Trimiteți un comentariu